scurt

m-a intrebat un google-ist printr-o cautare reusita daca mi-am ales baba.
la mine e foarte simplu, e tot timpul pe 3, pentru ca de regula uit sa fac din astea dragute, prefer sa imi pun busuiocul in salata decat sub perna, si nu vopsesc ouale rosii ci verzi, desi anul trecut numai verde nu era ala.
am mai si fost botezata la 7 ani si jumatate, deci practic nici de traditia asta nu m-am tinut cum trebuie. si nici n-am nasi.
la colindat am fost de vreo 2 ori, si bine ca m-am si intors de acolo, nici nu stiu daca le-au mai gasit pe fetele alea.
macinicii i-am descoperit cam acum 3 ani, si nici n-am mai facut de atunci.
deci da, tineretul din ziua de azi nu mai stie ce e frumos.

a inceput, chiar de ceva vreme deja, dementa cu martisoarele.

cui ii iau, trebuie sa iau, ce ma fac, alege vanzatoarea de regula, se dau la nimereala, la gramada, repede repede sa scapam si de asta, ca mai vine si 8 martie si mai tre sa luam si flori pe deasupra, si sa mai si spalam vasele toata saptamana ca sa fim draguti, ce mai scriu si pe felicitare, dar ce bine ca exista felicitari pe care scrie deja ceva si pun o semnatura frumos jos, care spune exact cat de mult o iubesc, va pica pe spate de-a dreptul, poate imi face si mie o…lasa.

ca si alte lucruri minunate din viata noastra, si martisoarele astea au evoluat extrem de mult, si prost. mai am cateva de cand eram mica mica, si nu le-as arunca pentru nimic in lume. atat de finute si de dragute erau, si cand le primeai ti se si explica de ce si cum a fost ales pentru tine…

si de la niste simboluri simple, un ghiocel, o inimioara, simplu, un snurulet…s-a ajuns la ursuleti pufosi, ursuleti verzi pufosi, arabescuri aurite cu perla, emoticoane, blugi, pantofi, mini ingerasi cu ochii pictati in crucis, pozitii, scheleti, ursuleti ne-pufosi cu leduri, semilune, broaste testoase, ancore, roboti, mini-buddha-uri, ca sa nu mai vorbesc de mult abstractele am lipit ce-am gasit pe un cartonas si sigur inseamna ceva, da, e speranta calare si dragostea si cum sa nu.
un martisor, un simbol al primaverii, zic ei, si eu ma intreb cam cum simbolizeaza o scoica si doua pene primavara?
vorba aia, cu o scoica nu se face primavara…

si ce era frumos in toata povestea, sa legi snurul de un copac ca sa infloreasca, sau ca sa fii la fel de frumos sanatos ca florile copacului respectiv si sa-ti mearga atat de minunat ca florile tot anul, ei bine, nu mai face nimeni asta.

si acum ma intreb, pentru ca mi-am legat anul trecut snurul de un semiconifer care s-a si uscat dupa, oare din cauza asta as taia anul 2008 din calendar?

2 ani de publicitate, munca, santier, draci impliniti chiar azi.

ieri dimineata metroul stationand mai mult decat de obicei la gara de nord am putut observa cu ochiul liber un exemplar in libertate foarte interesant din punct de vedere antroplogic.
de unde eram eu situata se vedea perfect, domnul in cauza fiind pe peronul de vizavi. dragul de el, se plimba in sus si in jos pe o raza de 10 metri, facand gesturi obscene spre calatorii inofensivi (fiindca in metrou, opriti la alt peron).
era chiar minunat de naiv, prezentand intentia sa de a copula cu o femela interesata prin gesturi ample, fara risc de interpretari gresite. din nefericre, probabil ca nu constientiza ca femelele doritoare nu ar avea cum sa ajunga la el pentru a procrea, fiind despartite de o mare gaura.
chiar ma bucur ca am avut ocazia de a asista la un dans nuptial al unei specii pe cale de disparitie. (sper)

pentru minunata initiativa a persoanei care mi-a dat numarul de telefonul la ziar sau pe zid sau pe ce dracu l-a dat.

si apropo, sexul nu mai vinde atat de bine, e criza.
don’t call me, I’ll call you.