scurt

ce se intampla daca incrucisezi o manastire in ruine cu niste dans contemporan? se intampla ca daca esti retardata si nu esti capabila sa iti developezi filmele la timp le iei drept bune si le mai si pasezi mai departe la oameni care necesita un film ne-facut de urgenta. bah.

si nici tu manastire, nici tu dans, ci o combinatie de fantome calare:

deci, in rolurile principale, doinix cu lomo si coregrafia, eu cu ricoh-ul si peisajele depresive, pe flickr sau facebook.

draga darwin, desi sunt fanul tau numarul 1, incep sa am indoieli.

inca pari dubios in ziua de azi daca ai un tricou pe care scrie sex, chiar daca este vorba de pistoale de sex. probabil cocalarii inca nu s-au obisnuit cu ideea ca si domnisoarele fac sex. desi nu e vorba doar de ei.

acum 12 ani mi-am luat tricoul asta, am avut grija sa il iau la toate excursiile cu clasa ca sa am poze cu el (cu riscul ca toti nepotii care se vor uita la poze sa creada ca era mare criza de haine pe vremea aia), era prezent la minim una din zilele de festivalul berii/vinului/saltimbanci/roadele toamnei, am dormit in el, m-am trezit in el, nu a fost calcat niciodata in viata lui, toate chinurile prin care trece un tricou preferat.
si am zis sa-l mai scot din dulap, secolul 21, yada, yada, poate poate nu-mai ajunge la genunchi de data asta. ei, surpriza.

inca mai este forta in tesatura lui, bate tricoul cu wwf, si inca detasat. desi credeam ca glumele eco sunt pe val, ei bine, m-am inselat amarnic.
deci, draguta charlie, mi-as dori ca pana la cremare (pt ca suna a pana-mor-ma-voi-invarti-in-cercuri-elevate, mult mai bine decat incinerare) sa se schimbe lucrurile. macar putin.

From scurt

nu detin niciun exemplar din za fashion item of za decade.
nu detin nicio informatie despre cum poti intra in posesia unuia.

si totusi, ma fascineaza. de unde isi iau oamenii pungile alea de plastic atat de sexy? Pungile alea atat de misto cu tipul si tipa sarutandu-se in ploaie, cu tipe gen vreau sa ma intind pe ea dar pacat ca e doar un prosop, cu leopardoghepardotigrii…dupa indoiturile ramase albe as zice ca sunt vintage. pe scurt, vreau una. acum!

desi imi incap toate cele necesare supravietuirii unei zi la lucru in extrema cealalta a orasului intr-o gentuta 15/20, cu tot cu aparat foto si 2 pachete de tigari si bricheta mare, fara punga din aia ma simt incompleta. pe bune.

si nu vorbesc de plasele eco friendly de hartie gen in-fiecare-dimineata-trec-pe-la-dolce&gabbana-si-imi-mai-iau-cate-ceva-si-dupa-asta-e-tre-sa-car-plasa-cu-mine-la-lucru sau ce-sa-fac-daca-am-un-zara-in-bloc sau azi-iar-e-ziua-mea-si-am-primit-o-plasa-pe-care-scrie-ia-ma.

nu, astea fashion sunt si mai eco, daca o mostenesti de la bunica apai o porti pana nu i se mai vad sfarcurile tipei prosop, si poate chiar dupa, daca ai imaginatie bogata.

deci, vreau.

pentru ca iti lucrezi muschii si esti cuminte si faci toate cumparaturile si vii acasa devreme este sa trebuiasca sa urci toate cele 10 etaje pe jos.

morala?

exista asa ceva?

din cate se pare, lucru care nu ma poate decat intrista/ingrozi, s-a intamplat ceva cu fostul proprietar al apartamentului in care stau.
inainte primeam vesti saptamanal de la el, stiam pe unde umbla exact si mai ales pe unde unde nu umbla, toate audierile la care nu s-a prezentat, toate procesele in care era actorul principal…parca 8 capete de acuzare avea la ultima strigare.
mi-e dor de recomandatele lasate in cutia postala, ca deh, de aia o platesti recomandata la posta, ca sa ti-o inmaneze in cutia postala la 15 ani dupa ce ai disparut de acolo. chiar imi aduc aminte cu drag de ziua in care ne-a vizitat cu cei trei prieteni ai lui si a incercat sa ne rezolve de-o bransare la curent pe gratis. pacat ca n-a mai apucat sa si conecteze firele, probabil era asteptat pe la alti prieteni carora trebuia sa le sparga usa.
ah, vai, si minunatele intamplari cu el pe care mi le-a povestit vecina, cat a iubit-o pe mama lui, asa iubire pana la strangulare nu mai vezi in ziua de azi decat la stirile de la 5.
cred ca se face un an deja de cand am primit frumosul plic ilustrat cu idilicul penitenciar jilava, incep sa regret ca nu l-am deschis sa vad ce mai spune baiatul si cati ani mai sta de data asta. as fi putut sa scriu un post despre el. ha ha.

sa fie oare asta?
presupusa victima e chiar calculatorul meu ultraperformant, care a decis de cateva zile sa divorteze de hardul lui. pur si simplu nu vrea sa il mai vada, imi tot sopteste ceva cu sa-i bag (sper ca ma iarta ca ii fac publice fanteziile) sistem disk si alte prostii, banuiesc ca e fostul prieten sau ceva.
dupa multe incercari de reconciliere, am reusit sa ii fac sa se vada in safe mode (asta banuiesc ca e un fel de prezervativ al lumii informatice), dar bineinteles ca nu mai e nimic din ce-a fost odata. la rezolutia cu prezervativ toate iconitele mele de pe desktop sunt una peste alta, baietii de la depeche canta dar nu ii aude nimeni, si alte si alte minuni de genul asta.
prin urmare, am decis sa iau masuri. si in acest moment am facut o mini orgie informationala, in care un laptop putin mai sus de 486 e cutiuta magica de pe care ruleaza tot, cu monitorul, tastatura si boxele desktop-ului. cu windows in franceza. care imi revert-este (revert-uie?) tastatura la franceza o data la 5 minute.
cqre scrie cq, qsq:

ce dracu sa inteleaga el din tot ce incerc eu sa fac aici?
ii dedic aceasta piesa, sperand sa isi dea seama de greseala si sa nu mai fie un porc.

crima, practic. mult asteptatul depeche risca sa nu fie? nuuuu!! dupa cum zice toata lumea, pana si hotnews, baietii si-au anulat concertul de la atena pt ca dragutul de dave are probleme. din alea. petrece mult timp la… paul.

deci nuuuu!!! vreau sa vina dave!! si sa sune telefonul!!!

gata, it’s official., je ne me depeche plus.