scurt

“ce de retardati vin zilnic la biroul meu zilnic, doamne.

azi a aparut una picata din nori complet, cu rochita transparenta, cica merge la birou. mda.

sase ani nu i-a trebuit nenorocitul asta de card, si acum cica se grabeste. figureaza cu trei adrese, si mai vrea sa mai treaca inca una. aham, e clar.

intrebarea de baraj, salariul. nu stie. nu vrea sa zica. zice doua cifre, probabil atat e la minut, nu zice daca-s euro, lei noi, vechi, pietricele. nu insist.

a doua intrebare de baraj: functia dupa studii.
-”aa, adicaa?” mormaie ea ceva acolo. cuvinte complicate, ce naiba?

calificarea profesionala?
-”da, este.”

ooook, care este? ori n-a mai dormit de mult, ori isi bate joc de mine pe fata. fata mea, ce scrie pe diploma ta de licenta?
-”aaa, pai s-a inchis la secretariat si n-am apucat sa o ridic nici anul asta.“

ook, pai si ce-ai facut 4 ani atunci?
-” o prostie de facultate, pe bune. nu iesi nimic de-acolo. poate sa scrie pe diploma orice.“

like i fucking care, macar numele facultatii il stiti?
-”aa, aia trebuia sa va spun?“

ia sa vedem aici sigur o prind.

functia dupa profesie?
-”copywriter. vedeti ca n-a folosit facultatea la nimic?“

da, putea sa imi zica si blowjob, evident ca nu se traduce in romana. ii era rusine, saraca, sa spuna.

domeniul de activitate?
-”publicitate“.

e clar, iti promovezi bunurile, eeh, papusha?

eh. macar avea ochi frumosi. si mi-a dat subiect de blog. daca citesti randurile astea, fata mea, mai dormi.”

da! promit.

prima:

mare mi-a fost bucuria cand am vazut ca totusi ii asteapta ceva pe dragii copilasi care dau bacul in perioada asta.

o ne-renumita scoala postliceala isi face reclama agresiva pe toate cosurile de gunoi posibile. foarte buna pozitionare, bravo baieti!

a doua:

as aprecia daca cei care sangereaza in lift ar face curat dupa ei. multumesc.

a treia, si prima:

mai sunt doar 5 zile pana la finalul concursului! excursia poate fi chiar in mainile voastre!

dupa ce te culci la o ora decenta, frumoasa, calda, cu briza prin geamul spart care nu mai e spart pentru ca nu mai e deloc, incepe.

cosmarul numarul 1, slabut, la prima mana.
numarul 2, pe la 3 dimineata. l-am uitat deja, ce bine.
numarul 3, la 5. pauza, nu mai stiu.
numarul 4, la 7. ceva cu un targ de organe, suficient cat sa te ridici sa-ti bei cafeaua.
cafea buna mmh, somn, urmeaza numarul 5, evident. la 9.

ma durea fruntea foarte tare. si o tot frecam cu degetul, gen, iar m-oi fi dat cu capul de perete poate chiar trebuie sa imi pun o perna si pe partea stanga (foarte real pana acum).

si cum frecam eu asa, simt ceva dubios, faramitat. pamant, negru, excelent pentru flori.
ok, e cazul sa ma duc la oglinda. oglinda e chiar la locul ei cel nou, pe pat, unde e de 2 zile.

se misca ceva la mine in frunte. prind cu degetele, e un capac de plastic negru, exact ca cel de pe 50-u meu.
oook, ce dracu e asta. scot capacul, in spatele lui niste pietricele, tinute impreuna frumos in cerc cu pamant.
prima reactie, scoatem o pietricica sa vedem daca e pretioasa. (hahaha) cum dracu sa te gandesti la asta cand ai ditamai gaura rotunda cu pietre in mijlocul fruntii, tare m-am mai dezamagit aici.

a doua reactie, nu e buna oglinda. ma duc la alta, asta nu mai e de aici din casa. pana ajung la ea, am fata plina de albastru de metil, si trebuie sa imi tin mana pe frunte ca pietricelele incep sa pice.

ma duc in alta camera, pac, sunt de fapt in timisoara. dau de taica-miu, care nu are nicio reactie.
ii zic, – ce pula mea e asta tat?
- du-te la ma-ta sa-ti explice. dialog tipic.

- maaaam, ce dracu e asta (inclusiv inmuierea injuraturii, foarte real)
- pai taica-tu…(incepe bine, urmeaza ceva ce nu-mi aduc aminte) pentru ca aveai paduchi des cand erai mica, a scris si in ziare de doua ori, nu se mai putea asa.

moment in care eu ma bucur, ce tare, a scris in ziare de mine.
moment in care urlu si ma trezesc, nu era de bine sa scrie asta in ziare.

deci, sa curga interpretarile, ca eu nu ma mai culc daca asa sta treaba. si ma mai doare si fruntea.

aveam impresia ca ratezi foarte multe cu castile tot timpul in urechi, apropo de cardul gasit in bancomatul care ma intreba daca vreau sa mai efectuez o tranzactie pe care i l-am pasat primului om pe care l-am vazut langa mine, un bgs in ciuda protestelor lui – limbajul corpului mostly. adica ce, eram in fata la bcr, nu era la costum ca retardatul (imi permit, sunt client fidel obligat) ala care stie ce vreau eu, ce ma asteapta, si mai ales cand o sa mor ca sa se bucure toata lumea de asigurarea mea, era tocmai latura umana care le lipseste astora in campanie. o gorila cu sentiment, sau cu cursuri de balet la cate gesturi a facut, dar am fost implacabila. probabil aiurea, ca de obicei.

dar nu, adevaratul avantaj e ca traiesti intr-un musical, titlul nr 2 pt nerabdatori.

zilele trecute ma asezasem in autobuz langa o tipa care e genul langa care nu se aseaza nimeni din prostie – merg la un templu budist si nu mi-e rusine, sau doar imi place sa ma plimb imbracata in esarfe (da!), si ca sa explic toata povestea nu s-au facut casti pentru urechile mele si de aia dau foarte tare si sarind ele din urechi se aude mult in jur. si draga de ea a inceput sa cante ce ascultam eu, ca am dat la un moment dat am dat la minim si ea continua cu soad. ce dragut.

mai rar asa conexiune, pana in seara asta cand vecinul de scaun s-a scandalizat ca poti pune pe shuffle un ipod care are si jazz si sex pistols. ei, surpriza.

am mentionat deja taximetristul care canta?

mai ales de windows.

From scurt

oricata pofta de viata ai avea, nicio grija, trece. cam dupa prolog. de la sublim la de ce dracu te-ai dat cu capul si ai filmat si ai ciopartit gratuit si ai lipit la loc si ce caut eu aici?

dar nu asta e skepsisul (de cand imi doream sa folosesc cuvantul asta undeva). nici nu vreau sa caut ce se spune de anticristul (doamne ce gluma seminasoala de nume de familie pt cunoscatori), apropo de asteptari dupa dancer in the dark si huiduieli de cannes, dar asta chiar a fost o bara. din afara terenului. o borna, nu o bara, si borna aia de la marginea orasului…

o mosmondeala (o, da) de cadre hai sa ne gandim ce mai mutilam si ce animale mai vorbesc si le facem sa arate super bine de sa-si zgarie toata lumea ochii de ce arata atat de bine si le punem cap la cap aiurea pe o poveste care si ea promite si incercam sa facem un film de top. pacat de charlotte.

de la care iesi flecit, mocicolit, si nici nu trebuie sa inventez cuvinte pentru asta. si chiar a reusit. din pacate ia doar locul doi. primul, si va fi foarte greu de detronat, un film pe care unul din leafleturile festivalului filmului francez din 2004 il anunta drept comedie, celalalt drept comedie neagra, si era orice numai una din astea doua nu.

Twentynine Palms ii spune, pe scurt un tip si o tipa care se fut, se mai fut inca o data, dupa care merg prin desert cu masina si apare o alta masina cu niste tipi care ii ataca si il fut pe el, dupa care el se inchide in baie se taie cu lama si dupa o omoara pe ea. divin, ce mai comedie. macar dupa asta mai am flashbackuri.

eh, macar se scrie mult despre el, nu?

inca una, pe langa toate cu care ne-am obisnuit deja.

de data asta fraiele sunt tinute de posta romana. posta romana stie. stie tot.

pe langa ca stie unde stai, stie ce-ai facut asta vara si stie cat de buna e zacusca mamei tale si cat de bine se poate imprastia prin toate oficiile postale prin care trece, stie ce teava de net ai, stie ca ai intrat in cea mai tare retea – merita!, poate singura scapare si probabil nu fara intentie e aia cu fostul proprietar, cam cum isi imagineaza ca asa o domnisoara respectabila locuieste cu un interlop de asa talie? au ei un plan, clar.

ba nu, mai e una, posta romana nu se pricepe la site-uri. sau vrea sa credem asta! da!

si la imnuri. desi sigur si aici sunt niste semne de intrebare, ca de exemplu: ???

sau la trimis lucruri, cum ar fi scrisori, vederi, colete, mandate, reco-mandate. dar ma indepartez de la subiect.

da. conform unui anunt mare arborat pe peretele unui oficiu postal foarte cunoscut, puii de o zi sunt admisi la expediere. daca au doua zile, ia-ti la revedere, te descurci, posta romana nu te mai sustine. cam cum isi dau ei seama ca un pui are o zi sau o zi si o ora, in puii mei? (slab, stiu).

deci, un mic cry for help, daca stie cineva pe cineva care e prins in mrejele conspiratiei postale si imi poate raspunde la intrebare, sa intrebe si de ce a traversat puiul strada, ca de acolo ma descurc sa elucidez si restul.

o noua problema de logica, mai tare decat spanzuratul de grinda cu balta sub el din casa izolata fara mobila cu usile si geamurile inchise pe dinauntru sau tipul gol cu un chibrit in mana din desert:

daca in doua cladiri in care lucreaza cam 100-200 de oameni (nu vreau sa para o aproximare), dintre care multe fete trendy (amanunt important), cam cate dintre ele se vor trezi la lucru imbracate la fel in aceeasi zi? (doar amanunt)

si ca sa ajung la titlu, uite de ce e mai bine sa fii freelancer. (probabil amanunt esential)

asta daca nu locuiesti cu un travestit care te urmareste cand iti cumperi hainele. sau daca nu locuiesti in casa poporului. sau daca nu refuzi sa te imbraci, desi asta e discutabila. sau daca iti cumperi cate doua exemplare din fiecare chestie si locuiesti cu doua pisici carora le plac hainele.

deci, de aia.

e ora cand incep sa circule obsedatii. si mai ales un obsedat semiretardat lipicios horny de dimineata.

dupa ce a incercat sa agate o pitipoanca mirosind-o (mare, suspendata, chiar cosmica ar fi gradina ta, doamne, daca ar fi sa fie), sus numitul obsedat i-a explicat altei pitipoance ca pentru el conteaza doar fizicul, si ca el o accepta oricat de proasta ar fi. (moment in care imi luam deja notite virtuale, razand la adapostul castilor in urechi).

oripilata, pitipoanca s-a refugiat in spatele unui mos transpirat, (eu n-as fi avut curajul) si practic de asa bariera nu trece niciun hormon-feromon, oricat de obsedat ar fi.

deja elaboram paragraful 4 in cap cand mi-a venit si mie randul. (super mandra ca sunt a treia pitipoanca din tramvai, ce sa mai zic). matrix am facut acolo, ce mai atata discutie, unei maini languroase intinse i-am raspuns cu 2 miscari ultra rapide de ziar facut sul – cshtok! cshtok! – am oprit orice dorinta de tentativa de apropiere. ce bine ca e miercuri!

pitipoancele au dat recunoscatoare din gene, mosul transpirat a continuat sa transpire, obsedatul a adoptat figura caine plouat. cat de mult conteaza putina cultura, caldura, of.

iti rup urechile
nu zau?

ce inseamna cand lesini si faci pipi pe
blog? sper ca nu la mine. despre lesinat mai stiu cateva, dar de pipi pe net nici nu vreau sa ma gandesc.

ce se ÎnŢelege prin sedii fictive
pai fiecare intelege ce vrea, it’s a free world.

ce senviciuri se fac la mare
pai depinde de statiune, sunt cu hamsii, cu e-coli, cu gripa porcina, sau cu clasicul nisip.

dezbraca femei la jocuri de pocher
ce nenorocit!

joc in care trebe sa omori animale
nu trebuie sa omori animale niciunde, e ok, chiar daca iti zice un joc, pe bune.

joc cu strips unu peste altu
crispy strips?

download uita de tot
de-ar fi atat de usor…

locul in care s-a filmat lost
eheeheei, pai e o insula, dar asta-i cu totul alta poveste.

in work 2007 srl stie cineva este firma
de aici nu stie nimeni, dar poti sa incerci la stiupecineva, in blogroll, in stanga.

cum trebuie sa-ti lucrezi muschii
bine! la in work 2007 srl, bineinteles, 8 ore pe zi cu pauza de pranz.

hai sa mai incercam odata
nu vreau. pur si simplu nu.

“nu sunt chinezoaica”
bai, nici eu, desi mi-am dorit sa fiu, era un trend cand eram prin clasa a treia.

cum gasesc in calculator un document pe
in niciun caz pe google. si in niciun caz aici.

recapitulare alfabetul
e chiar atat de greu? nu, dar acum pe bune, e chiaaaar atat de greu?

vocale duble u
uu!

piu-piu stuff
n-as mentiona daca nu ar fi o cautare zilnica. piu-piu si gata, ce atata tam-tam?

pi*de foarte mici pi*de
nu cred ca sunt chiar atat de mici incat tre sa le cauti pe google cand fata e langa tine, desi am o banuiala ca nu e. desigur, vorbim despre pilde aici.