scurt

oricata pofta de viata ai avea, nicio grija, trece. cam dupa prolog. de la sublim la de ce dracu te-ai dat cu capul si ai filmat si ai ciopartit gratuit si ai lipit la loc si ce caut eu aici?

dar nu asta e skepsisul (de cand imi doream sa folosesc cuvantul asta undeva). nici nu vreau sa caut ce se spune de anticristul (doamne ce gluma seminasoala de nume de familie pt cunoscatori), apropo de asteptari dupa dancer in the dark si huiduieli de cannes, dar asta chiar a fost o bara. din afara terenului. o borna, nu o bara, si borna aia de la marginea orasului…

o mosmondeala (o, da) de cadre hai sa ne gandim ce mai mutilam si ce animale mai vorbesc si le facem sa arate super bine de sa-si zgarie toata lumea ochii de ce arata atat de bine si le punem cap la cap aiurea pe o poveste care si ea promite si incercam sa facem un film de top. pacat de charlotte.

de la care iesi flecit, mocicolit, si nici nu trebuie sa inventez cuvinte pentru asta. si chiar a reusit. din pacate ia doar locul doi. primul, si va fi foarte greu de detronat, un film pe care unul din leafleturile festivalului filmului francez din 2004 il anunta drept comedie, celalalt drept comedie neagra, si era orice numai una din astea doua nu.

Twentynine Palms ii spune, pe scurt un tip si o tipa care se fut, se mai fut inca o data, dupa care merg prin desert cu masina si apare o alta masina cu niste tipi care ii ataca si il fut pe el, dupa care el se inchide in baie se taie cu lama si dupa o omoara pe ea. divin, ce mai comedie. macar dupa asta mai am flashbackuri.

eh, macar se scrie mult despre el, nu?