pentru a va arata cat de mult tin la voi, cititorii mei, si dorind sa va tin informati cu tot ce se intampla in lume la ora actuala, scurt a incercat pentru voi porcina!
cel putin 80% sanse sa fi incercat asta. ca aveam toate simptomele, plus unele mai nasoale. pai da cum, nu puteam sa am o boala atat de la prima mana, nu? asa s-au m-au fraierit aia care mi-au dat-o (umblau cu vrajeala, calitatea 1, cea mai pura, dar de unde sa stii daca n-ai mai incercat?)
mii de multumiri tipei de la medlife care mi-a explicat ca in mod normal m-ar trimite la colentina instant, numai dupa fatza, dar ca pare ca m-as descurca mai bine acasa, si oricum aia de la spital is niste dubiosi. asta ziceam si eu, da. plus ca am mai fost acolo cand m-a muscat cainele ala si nici nu au priveliste frumoasa macar. plus ca s-ar putea totusi sa am o viroza, viroza mama, viroza, si atunci stau degeaba pe la ei pana imi primesc rezultatele si mai bine stau la cald in timpul asta. deci da.
Asta e probabil momentul in care cei cu care am vorbit de-aproape in ultima saptamana incep sa aiba dureri in piept, dureri in gat (a-a-a, asta nu-i de la mine!), chef de sinucidere (sa fim seriosi, asta aveati si inainte). da bai, imi pare rau. dar nu e chiar atat de nasol. e o experienta care te pune din nou in legatura cu eul interior, asta daca il mai gasesti printre toate halucinatiile.
Deci, cum e treaba in sine. timp de cinci zile ai o existenta orizontala. verticala face de-a dreptul rau, si corpul reactioneaza de parca nu ar fi cunoscut-o niciodata: gen, o presiune in plamani de la altitudine, vertij, picioare de guma etc. o data ce te obisnuiesti cu ideea, incepi sa te gandesti ca o sa mori. si incepi sa vrei sa te sinucizi, dupa care adormi, dupa care te trezesti si incerci sa-ti aduci aminte cate zile au trecut si ce voiai sa faci, dupa care iti dai seama ca te uiti la star trek si plangi (asta cred ca ar trebui sa fie inclusa pe lista de simptome, e pe departe cel mai rusinos).
dupa care incerci sa-ti dai seama de cate zile n-ai mai intrat pe net, la ferma, dupa care iti dai seama ca nu ai mai fumat si nici nu te bucuri de meritul de a te fi lasat de fumat pentru ca pur si simplu ai uitat ca exista tigari. chiar, sa ma las, sa nu ma las…
dupa care te trezesti intr-o dimineata si te ridici in picioare si iti dai seama ca poti sa te ridici! si te uiti in sfarsit pe geam, si lumea nu mai e la fel! aaaa!
da bai, a nins.
stie cineva cat timp esti contagios la chestia asta? ca vreau sa umblu.
e deja a nu stiu cata oara cand mi se spune o poveste de viata in schimbul unei tigari. e prima data cand a contat brandul.
deci, in schimbul unei Sunday’s fantasy am primit povestea unui om de tren si dreptul de a fuma in vagonul restaurant. el fuma 90 de tigari pe zi. minim 70, oricum. pentru ca fusese stresat. ca filipinezii puteau sa il intepe oricand, chiar si pentru cativa dolari. sau il aruncau la rechini, cum era gluma. pe un prieten l-au aruncat pentru niste bani castigati la carti. bine ca nu erau rechini. si ca tarmul era la o ora si jumatate de inotat.
si fata pe care o cunoscuse formand din greseala un numar. cu care a continuat sa vorbeasca. statea pe strada oglinzilor, in timisoara, si l-a chemat la ea dupa o vreme. el s-a dus cu o sticla de vin, o bere si o cola. au facut dragoste si n-au mai vorbit niciodata.
s-a casatorit acum 6 luni. nu parea prea incantat. a fost o tigara lunga. dupa care ne-a oferit cartele vodafone. dupa care a inchis vagonul restaurant. pacat. oricum, o poveste de tren mult mai buna decat prostia aia de film portughezo-spaniolo-francez al regizorului de 100 de ani. bleh.
mi-am adus aminte de o alta poveste de tigara, acum multi ani, pe o banca. era bond lights, dar aici nu conta. era un mosulica de pe strada la prima vedere. de fapt nu avea mai mult de 40 de ani. cu doua papornite si un mare bandaj peste piept, cu un schiopatat vizibil.
se intorsese de cateva luni de la munca din turcia. unde statuse vreo 15 ani, trimitand bani acasa incontinuu. ca sa-si treaca cei doi fii prin facultate si sa ii tina in casa lor mare, cu nevasta lui fericita. careia ii scria scrisori in fiecare luna. pana cand n-a mai primit raspuns. si s-a intors, cu putinul pe care nu il trimisese inainte. ca sa nu mai gaseasca nici casa, nici nevasta, nici feciori. ca sa bata drumurile pe la rude, care nu stiau, nu puteau ajuta sau doar nu deschideau usa.
asa ca a traversat strada si a dat o masina peste el. care nici macar n-a oprit. la spital l-au bandajat, dar au zis ca nu e suficient de grav sa ramana.
asa ca s-a oprit pe o banca, unde a cerut o tigara. si era doar o tigara de vreo 7 minute. dupa care a plecat, nu mai avea ce sa spuna in schimbul unei alte tigari. pacat.
deci mai bine fumezi decat nimic.
bai ce imi plac ceremoniile. si cand ma gandesc ca preotii astia le fac si de mai multe ori pe zi, si in week-end, aproape ca ma gandesc sa ma bag pe filon. asta recunoasterea muncii tale, da!
copywriteru care a scris textele lor cred ca are vila pe Luna, pai aceeasi slujba in toate bisericile, plus adaptarea in alte limbi, oare i-au dat banii pe drepturi inainte sau primeste un procent sau, mama, la asta nu m-am gandit, ia agentia oare? e o agentie pe luna atunci, intr-o vila, clar. oare ar accepta niste modificari ca sa imi fac si eu un hamac pe-acolo? uf.
da, deci cel mai mult imi place la o nunta faza cu robul si roaba. si in plus, bai copywritere smecher, ai dat o gramada de copy paste acolo, daca mai erai platit si la cuvant apai jos palaria!
si acum am avut ocazia (mersi!) sa merg si la un botez (draga de ea, sa fie fericita de tot). aici e si mai tare: te lepezi? ma lepad? te-ai lepadat? eu m-am lepadat! tu te-ai lepadat? ma lepad! te-ai lepadat? – iar!
si mai tare a fost cand au pus nasii sa se intoarca cu fata spre usa, si au zis:
“suflati pe copil si scuipati… (pauza)
…spre usa”. mda, too late for that.
de alcool am zis? mai bine nu incep.
au lepadat-o si pe micuta, saraca, in apa rece ca gheata, au rebotezat si nasul (Mario?!), si cand toata lumea s-a lepadat de tot au facut si hora, joc de picioare, cat de tare.
mda. incep sa regret ca sunt atat de profana si tainele ceremoniei trec pe langa mine in halul asta pentru ca ma blochez pe un cuvant. da bai, e o chestie frumoasa in fond, nu pot sa ma lepad de asta.
mai incap urari aici? nu sunt demna (si asta am sutit-o de acolo) sa le scriu, ce stiu eu dupa trei ani de munca despre scris? le transmit telepatic doar, cu drag.
a venit si momentul sa imi folosesc blogul pentru fapte aproape marete. de citit si dat mai departe, va rog.
povestea suna cam asa pe scurt:
Pisica Mare s-a nascut undeva in Bucuresti, dupa care s-a combinat cu un vagabond si a facut-o pe Pisica Mica. Dupa cativa ani, din cauza unei aglomerari a densitatii populatiei apartamentului in care isi aveau sediul cele doua pisici, ele trebuie sa plece. help!
pe lung:
Pisica Mare s-a nascut undeva in Militari in Bucuresti, dupa care s-a mutat in Drumul Taberei pe care il stim cu totii. Dupa o aventura cu nabadai cu un vagabond, ca in Doamna si vagabondul numai ca cu pisici, si urmata de o fuga si o castrare, s-a nascut Pisica Mica.
Miau miau miau, pisicile au fost educate dupa cel mai riguros sistem elvetian, calitate germana. Pot mieuna garantat in 6 limbi de circulatie internationala, cunosc principiile de baza ale publicitatii romanesti si stiu sa ocheasca la perfectie ladita cu nisip.
Partenere ideale de joaca pentru copii, suporta o presiune de tras coada/urechi de pana la trei atmosfere. Iau masa de cateva ori pe zi, urmata de o alergare usoara si fandari pentru a arde caloriile in exces. Orice insinuare ca ar fi peste greutatea standard pentru niste pisici de varsta lor este pura invidie.
Pentru cei interesati (o doamne, sper ca nu), pisicile au un program regulat de lingere reciproca si afectiune neconditionata pentru oricine se afla in proximitate.
Pisicile sunt de asemenea o companie ideala pentru cei cu probleme sufletesti, ba chiar de mai multe ori au fost prinse consoland diversi oameni cu cate o labuta pe spate. aici intervine si darul lor special, si anume o stapanire extraordinara a tehnicii masajului tailandez non erotic. in plus, cu capacitatile lor extrasenzoriale au demonstrat ca pot simti si durerea umana, nu o data au fost surprinse mieunand la o durere de masea mai insistenta de-a mea.
sigur, ma veti intreba, cu o persoana asa draguta ca mine, pisicile probabil au vicii, nu? ei bine nu, in afara de o igiena personala riguroasa, pisicile nu au niciun defect. asta daca consideri igiena riguroasa un defect. fumeaza pasiv, dar promit in fiecare zi ca se lasa de maine, si substante halucinogene nu au folosit decat o singura data, si aceea cu ocazia sterilizarii si la sfatul medicului. de asemenea, nu sunt interesate de sexul opus, ba chiar subliniez ca cea mica este pur virgina.
si acum sa ajungem la problema in sine. pisicile trebuie sa isi gaseasca alta casa. in ciuda mieunatului lor bilingv, pisicile nu au reusit sa se descurce singure in aceasta chestiune. de unde si acest post si milioanele de mesaje care circula pe net pe tema aceasta. si aici interveniti voi, dragi cititori. daca cunoasteti o familie (sau o persoana situata in afara legamintelor casatoriei, nu facem discriminari) dispusa sa le primeasca in casa (apartamentul, garsoniera, conacul, castelul, cutia de carton) lor, va voi fi etern recunoscatoare, la fel si pisicile. Miau!
sunt dispusa sa dau orice informatii suplimentare la cerere. o galerie foto cu mandrele se afla aici.
orice insinuare la adresa pisicilor de pe acest blog ca ar alerga pe hol in afara orelor de liniste sau ar sapa in ghivece de flori este pura literatura.
Miau!
si daca tot vine vorba de lucruri spirituale si de facebook, mi-am adus aminte cum incerca sa ma convinga o tiganca sa o las sa imi citeasca viitorul in palma.
m-a luat cu asigurari ca nu imi cere bani, mai ales daca nu imi convine ce imi spune. nu conteaza daca nu cred, ca de fapt nu e vorba doar despre citit viitorul.
si cand am luat-o cu da, da, sigur, mi-a explicat frumos de ce. Incerc sa reproduc intocmai:
” Eu iti citesc, ca tu fata sa imi aduci prieteni”
“ha?”
“Da, si eu vin cu prietenii mei, si asa avem mai multi prieteni impreuna!”
“Aaaa. ok. NU.”
basically conceptul de facebook explicat romaneste. excelent. am fost fraiera ca nu am acceptat.
sunt fani la dat click pe statusul meu de messenger ca sa imi citeasca blogul, de ieri sunt si pe facebook.
poate ajuta.
eu plec intr-o calatorie spirituala, detalii despre revelatii cand ma intorc. si daca.
si daca tot a venit un flashback, chestiile astea nu vin niciodata singure. mi-am adus aminte de primul meu blog, daca nu exagerez putin, era publicat foarte restrans ca sa zic asa.
era cam printre primele dati cand ma intalneam cu un PC, prin clasa a 8-a (a 9-a?), trebuia neaparat sa imi scriu atestatul la franceza pe el. si evident, cum se fac chestiile astea, am descoperit repede solitaire-ul si minesweeper-ul, si m-am si plictisit repede de ele.
si ce m-am gandit eu atunci? ia sa scriu un jurnal, ca e mai smecher decat pe hartie.
in word scriam lucrarea de atestat, si stiam unde sa o gasesc cand o salvez. dar text document-ul parea ceva mai presus de word – atentie mare – pentru ca nu e impartit in pagini, deci in capsorul meu de atunci, e nelimitat!
am deschis frumos un text document, l-am denumit, atentie, vaca arsa, doamne nu stiu de ce, mi se parea suficient de secret ca varu-miu si totodata proprietarul calculatorului sa nu il deschida. si l-am salvat undeva pe calculator, cine stie unde, ca nu l-am mai gasit a doua oara pentru ca oricum nu stiam sa dau search.
si am scris eu vreo 2 randuri (fara enter e chiar foarte mult), am spus ce aveam eu pe suflet, am facut pana si o glumita ha ha varu-miu nu are cum sa citeasca asta – si o alta smecherie de-a mea: la inceputul documentului am dat la enter-uri, multe multe de tot, pentru ca aveam impresia ca textul meu se va salva undeva intr-o bucata stiuta doar de mine, si cine il va deschide nu are cum sa dea atat de bara de scroll cat sa gaseasca ce am scris…
si normal ca pe atunci nu prea aveam multe de spus, deci dupa cele 2 randuri m-am pus sa scriu pasa hassan din memorie sa vad daca il mai tin minte. doamne ce aveam si eu in cap pe-atunci.
adevarul ca inca mai stiu…pe voda-l zareste calare trecand…prin siruri cu fulgeru-n mana…in laturi se azvarle ostirea pagana…da. oa.
deci da, salutari varu-miu, sa imi spui daca ai descoperit vreun text document dubios pe la tine pe comp.
cand eram mica interpretam “clestar” ca fiind ceara din urechi. a fost o adevarata provocare sa citesc palatul de clestar.
ale retardarii observate pe yours truly.
tema: de observat in continuare
cerinta: daca mai mult de 5 semne se repeta in aceeasi saptamana, shoot me.
1. scrumat in cafea, urmat de ingerare a cafelei in mod natural
2. luat metrou/tramvai in sens invers
3. uitat calorifer electric deschis cu risc mare de incendiere (of)
4. uitat data nasterii (dupa 40 ani indicat)
5. ratacit tigari si bricheta situate in mana
6. uitat ascultat muzica o zi intreaga, urmat de dese intrebari cum ca ce lipseste
7. intrebat care este sensul vietii (gresit!)
8. uitat mers la domiciliu
9. cantat din senin (acceptabil doar la domiciliu)
10. trimis mail fara attachment necesar de trei ori la rand
11. uitat mancare (minim o data pe zi!)
12. dat la developat film neutilizat
13. ars oala/ tigaie
14. citit spam din folderul spam (nu!)
15. platit aceeasi factura de 2 ori (nu!)
16. povestit dubiosenii la telefon providerului de internet (poate, daca relevant)
17. citit contoare apa/calorifer mai mult de o ora (nu!)
18. adormit in locuri publice (nu!)
19. cauzat inundatii
20. disociat viata reala de viata reala
21. neterminat fraze care intrerup pe toata lumea care incep cu “nu, eu sunt de parere ca”
22. raspuns “da”. (gresit)
22. dat foc la scaun in timp ce postat acest post (ha-ha confirmare)
facem misto pe-aici, poate putin cam neresponsabil, deci sa-mi fie rusine.
chinezii de care radeam eu ca isi iau doar biscuiti nu o faceau de frica produselor locale, ci pentru ca nu aveau cu ce sa isi ia mai mult.
femei nu erau pentru ca nu prea lucreaza in constructii.
si bantuie strazile pentru ca nu se pot intoarce acasa.
deci, mie sa imi fie rusine, si voi sa cititi mai multe despre asta aici, pentru ca e serioasa treaba. foarte.
