a venit si momentul sa imi folosesc blogul pentru fapte aproape marete. de citit si dat mai departe, va rog.
povestea suna cam asa pe scurt:
Pisica Mare s-a nascut undeva in Bucuresti, dupa care s-a combinat cu un vagabond si a facut-o pe Pisica Mica. Dupa cativa ani, din cauza unei aglomerari a densitatii populatiei apartamentului in care isi aveau sediul cele doua pisici, ele trebuie sa plece. help!
pe lung:
Pisica Mare s-a nascut undeva in Militari in Bucuresti, dupa care s-a mutat in Drumul Taberei pe care il stim cu totii. Dupa o aventura cu nabadai cu un vagabond, ca in Doamna si vagabondul numai ca cu pisici, si urmata de o fuga si o castrare, s-a nascut Pisica Mica.
Miau miau miau, pisicile au fost educate dupa cel mai riguros sistem elvetian, calitate germana. Pot mieuna garantat in 6 limbi de circulatie internationala, cunosc principiile de baza ale publicitatii romanesti si stiu sa ocheasca la perfectie ladita cu nisip.
Partenere ideale de joaca pentru copii, suporta o presiune de tras coada/urechi de pana la trei atmosfere. Iau masa de cateva ori pe zi, urmata de o alergare usoara si fandari pentru a arde caloriile in exces. Orice insinuare ca ar fi peste greutatea standard pentru niste pisici de varsta lor este pura invidie.
Pentru cei interesati (o doamne, sper ca nu), pisicile au un program regulat de lingere reciproca si afectiune neconditionata pentru oricine se afla in proximitate.
Pisicile sunt de asemenea o companie ideala pentru cei cu probleme sufletesti, ba chiar de mai multe ori au fost prinse consoland diversi oameni cu cate o labuta pe spate. aici intervine si darul lor special, si anume o stapanire extraordinara a tehnicii masajului tailandez non erotic. in plus, cu capacitatile lor extrasenzoriale au demonstrat ca pot simti si durerea umana, nu o data au fost surprinse mieunand la o durere de masea mai insistenta de-a mea.
sigur, ma veti intreba, cu o persoana asa draguta ca mine, pisicile probabil au vicii, nu? ei bine nu, in afara de o igiena personala riguroasa, pisicile nu au niciun defect. asta daca consideri igiena riguroasa un defect. fumeaza pasiv, dar promit in fiecare zi ca se lasa de maine, si substante halucinogene nu au folosit decat o singura data, si aceea cu ocazia sterilizarii si la sfatul medicului. de asemenea, nu sunt interesate de sexul opus, ba chiar subliniez ca cea mica este pur virgina.
si acum sa ajungem la problema in sine. pisicile trebuie sa isi gaseasca alta casa. in ciuda mieunatului lor bilingv, pisicile nu au reusit sa se descurce singure in aceasta chestiune. de unde si acest post si milioanele de mesaje care circula pe net pe tema aceasta. si aici interveniti voi, dragi cititori. daca cunoasteti o familie (sau o persoana situata in afara legamintelor casatoriei, nu facem discriminari) dispusa sa le primeasca in casa (apartamentul, garsoniera, conacul, castelul, cutia de carton) lor, va voi fi etern recunoscatoare, la fel si pisicile. Miau!
sunt dispusa sa dau orice informatii suplimentare la cerere. o galerie foto cu mandrele se afla aici.
orice insinuare la adresa pisicilor de pe acest blog ca ar alerga pe hol in afara orelor de liniste sau ar sapa in ghivece de flori este pura literatura.
Miau!
am mai scos si eu ceva pe piata, asta daca nu l-ati vazut pana acum in direct pe micile ecrane:
restul campaniei se gaseste prin magazine, la raft, in statiile de autobuz si cine stie mai pe unde.
orice asemanare cu fapte si persoane din viata mea sau a altora este fix pur clar sigur intamplatoare.
partea a doua saptamana viitoare 
si multumiri tuturor celor implicati.
pana si iepurasii au E-uri.
 |
| From scurt |
bine ca macar recunosc. in catalog ne arata si efectele pe care le au E-urile astea asupra unor saraci copii dopati: malformatii, acromegalie, tz tz tz.
care mi-au mai aparut pe la tv. le puteti vedea pe pro cinema la filmul de seara, din cate vad si la filmul de dimineata, si la seriale, si pe hallmark, si cine stie mai pe unde, si aici:
mai e inca unul, dar nu il gasesc acum. – si acum ca l-am gasit, l-am si pus.
si in alta ordine de idei, de fapt tot pe-acolo, cea mai ironica faza de la filmari de pana acum: dupa ce am wrap-uit ultimul cadru din multe altele, am taiat frumos de pe foaie, era momentul pe care il astepta toata lumea ca sa fuga inapoi in lumea reala, confetti, veselie, ultimul strop de energie consumat coborand scarile, surpriza!
s-a blocat usa de la intrare. usa care fusese deschisa si inchisa de enspe ori in cursul zilei. usa de lemn masiv, serioasa. s-a blocat inainte sa apuce cineva sa iasa afara. excelent. probabil a fost un semn.
si a trebuit sa mai stam ceva, destul de mult, timp in care se improvizau scari de iesit pe geam, se cautau numere de sunat la pizza si spatii de dormit. fun fun!
ce fata are “tatal” de pe ambalajul de Milli lapte uht cu omega 3?
E ceva cu familia fericita, sanatoasa, voioasa acolo, copiii (doi, normal, tre sa aratam ca si fetitele si baietii beau lapte) trag niste sfori, mama le zambeste din spate. si tata. tata este o combinatie de hannibal cu psycho; te astepti sa ia sforile copiilor, sa ii spanzure, si dupa sa iasa de pe cutie si sa te bata cu cadavrele lor, tarand-o pe mama de par. brr.
laptele e bun, n-am ce zice. daca are cineva o poza mai mare, trimiteti, multumesc.
si am primit si poza mare. mersi!
am fost in concediu. ha.
blogul meu e interzis in turcia.
in locul unde am zis la multi ani si ieee s-au petrecut 3 crime.
nu trebuie sa iti faci rezervare la hosteluri pe net pentru ca ajungi la ele si te lasa sa-ti lasi bagajele intr-o camera pe care iti zic sa o sa o curete (asternuturi gaurite, patate, 2m/2m, scrumiera elegant plina, si cam atat ca nu mai e loc de altceva) si te intorci peste 5 ore si asternuturile sunt schimbate, nu mai sunt portocalii gaurite si patate sunt roz gaurite si patate, si ca sa cancelezi rezervarea mai tre sa le dai si bani.
daca cineva iti zice, my friend, i am the best, please come in nu inseamna ca stie engleza.
turcii au 2 meniuri de restaurant. unul pe care ti-l arata inainte sa intri si altul pe care ti-l arata dupa ce ai intrat.
sau unul pt localnici si unul pt turisti.
nota de plata arata de multe ori asa: 30 YTL.
nu trebuie niciodata sa intri intr-un restaurant care are fata de masa daca nu vrei sa te trezesti cu o nota de plata care arata asa: 120 YTL.
nu trebuie sa iti fie frica de nimic, totul e safe. nu trebuie sa iti fie frica decat de politie. daca n-ai probleme cu pasaportul, nu trebuie sa iti fie frica de politie. doar de oameni. (multumim catalin pt inside stuff.)
daca vrei magia orientului n-are sens sa mergi pana la istanbul. daca vrei magia concediului e ok.
nu trebuie sa stii mai multa turca decat tessekur (multumesc) si yaksamlar (buna seara). pasareasca e ok, tot una cu engleza asta daca nu vorbesti cu turisti francezi. tuguiat buzele, zis ceva cu iu-u shk- iu birlik si zambit, de nepretuit, vorbim turca.
moscheile sunt un loc genial pentru relaxat bataturile de la picioare pe covor moale.
totul e ieftin pana faci conversia.
cat de tare e sa lucrezi pt o firma care se ocupa cu poker?
nu vreau sa ma gandesc la new year’s resolutions, ca eram prea entuziasmata pe moment.
unii oameni cred ca daca iti bagi degetul intr-o gaura dintr-un stalp si e umeda o sa fie sanatosi. ce mi-e asta, ce mi-e o entitate care a creat lumea in 6-7 zile.
fun in the multime: strangi 5-6 prieteni barbati si impreuna inconjurati o femeie si o dezbracati. super!
exista word of warcraft.
oamenii astia aveau o cisterna de apa imensa, cu coloane, imensa, superba, imensa, si au uitat de ea cateva sute de ani, pana si-au adus aminte de ea si au folosit-o pentru pescuit, depozitat gunoaie si cadavre, pana a venit unu si a curatat-o si a facut-o muzeu si i-a tras o cafenea inauntru si oaaa. are si pesti. si celebrul cap al meduzei, loteria vizelor, amintiri.
trebuie sa apara primul episod din seria 4 din lost (31 ianuarie premiera, zic ei), in care probabil kate va fi in sfarsit cu jack din moment ce in seria 3 era cu sawyer, si acum ei vor fi the found care vor sa revina la the lost ca toti ne dorim si o serie 5. imi pare rau pt cei care n-au vazut inca ultimul episod din seria 3, de fapt nu-mi pare, na.
pentru doritoare nu, nu am numarul de telefon al baiatului din spot.
cine a zis nu-i nicaieri mai bine ca acasa nu statea in bucuresti.
anu’ trecut am participat la golden drum si am fost pe lista de nominalizari cu asta: http://www.goldendrum.com/en/showcase/entry/24609/details.html
pentru cine nu stie, e ceva tare, da, si nu, n-am facut singura toata chestia.
eram la farmacie si luam niste pastile si o tanti care astepta la coada s-a bagat in seama intreband-o pe farmacista pentru ce sunt pastilele pe care le iau si daca sunt bune, da merg in salata sau in sosuri, s-a ajuns si la asta.
nenea care sta in statie la 41 moghioros cu un ziar in cap vanzand ziare tipa saptamana trecuta :”ziarul ziarul tratamente naturiste impotriva memoriei”. da. cine n-ar vrea sa uite?
oare calugarii au fantezii cu fecioara maria? circula pe sub mana iconite cu ea cu sanii goi, eventual alaptand? dintotdeauna am zis ca sarutatul icoanei e ceva dubios.
pentru cei care s-au inecat citind “film mut cu negri” imi pare sincer rau.
la multi ani, soro.
celebri, mai nou?
e simplu.
ai prieteni care lucreaza in publicitate. care fac spoturi tv.
spoturile tv se fac cu oameni recrutati de o casa de productie, printr-un casting.
la casting se aleg barbatii misto misto.
se filmeaza, se difuzeaza, barbatii devin celebri, unii si-o iau in cap, altii isi iau banii si sunt draguti cu oamenii.
apoi ies in oras, in b52 mai exact.
ii vezi de la distanta, ii urmaresti.
apoi cand simti ca e momentul se intampla urmatoarele:
- rememorezi spotul:
apoi mergi la el domnu’ personajul principal cu tupeu si sustinere, si il intrebi dupa cum urmeaza:
- “Te cinstesc cu un Nescafe?”
el rade.
el rade din nou.
sa nu-mi spui ca nu e mana destinului (cum am ajuns eu sa lucrez in publicitate, sa fac spotul asta – ha, e al meu, ma laud subtil, cum l-am ales tocmai pe el, cum de am fost chiar in b52 in seara x, cum…da). happy end.
deci, sa fiti fericiti si good hunting pentru restul!
am zis deja ca eu am facut spotu’?
