scurt


apel aproape umanitar
September 30, 2009, 9:01 am
Filed under: facts, life, pulicitate, _____

a venit si momentul sa imi folosesc blogul pentru fapte aproape marete. de citit si dat mai departe, va rog.

povestea suna cam asa pe scurt:

Pisica Mare s-a nascut undeva in Bucuresti, dupa care s-a combinat cu un vagabond si a facut-o pe Pisica Mica. Dupa cativa ani, din cauza unei aglomerari a densitatii populatiei apartamentului in care isi aveau sediul cele doua pisici, ele trebuie sa plece. help!

pe lung:

Pisica Mare s-a nascut undeva in Militari in Bucuresti, dupa care s-a mutat in Drumul Taberei pe care il stim cu totii. Dupa o aventura cu nabadai cu un vagabond, ca in Doamna si vagabondul numai ca cu pisici, si urmata de o fuga si o castrare, s-a nascut Pisica Mica.
Miau miau miau, pisicile au fost educate dupa cel mai riguros sistem elvetian, calitate germana. Pot mieuna garantat in 6 limbi de circulatie internationala, cunosc principiile de baza ale publicitatii romanesti si stiu sa ocheasca la perfectie ladita cu nisip.

Partenere ideale de joaca pentru copii, suporta o presiune de tras coada/urechi de pana la trei atmosfere. Iau masa de cateva ori pe zi, urmata de o alergare usoara si fandari pentru a arde caloriile in exces. Orice insinuare ca ar fi peste greutatea standard pentru niste pisici de varsta lor este pura invidie.
Pentru cei interesati (o doamne, sper ca nu), pisicile au un program regulat de lingere reciproca si afectiune neconditionata pentru oricine se afla in proximitate.

Pisicile sunt de asemenea o companie ideala pentru cei cu probleme sufletesti, ba chiar de mai multe ori au fost prinse consoland diversi oameni cu cate o labuta pe spate. aici intervine si darul lor special, si anume o stapanire extraordinara a tehnicii masajului tailandez non erotic. in plus, cu capacitatile lor extrasenzoriale au demonstrat ca pot simti si durerea umana, nu o data au fost surprinse mieunand la o durere de masea mai insistenta de-a mea.

sigur, ma veti intreba, cu o persoana asa draguta ca mine, pisicile probabil au vicii, nu? ei bine nu, in afara de o igiena personala riguroasa, pisicile nu au niciun defect. asta daca consideri igiena riguroasa un defect. fumeaza pasiv, dar promit in fiecare zi ca se lasa de maine, si substante halucinogene nu au folosit decat o singura data, si aceea cu ocazia sterilizarii si la sfatul medicului. de asemenea, nu sunt interesate de sexul opus, ba chiar subliniez ca cea mica este pur virgina.

si acum sa ajungem la problema in sine. pisicile trebuie sa isi gaseasca alta casa. in ciuda mieunatului lor bilingv, pisicile nu au reusit sa se descurce singure in aceasta chestiune. de unde si acest post si milioanele de mesaje care circula pe net pe tema aceasta. si aici interveniti voi, dragi cititori. daca cunoasteti o familie (sau o persoana situata in afara legamintelor casatoriei, nu facem discriminari) dispusa sa le primeasca in casa (apartamentul, garsoniera, conacul, castelul, cutia de carton) lor, va voi fi etern recunoscatoare, la fel si pisicile. Miau!

sunt dispusa sa dau orice informatii suplimentare la cerere. o galerie foto cu mandrele se afla aici.

orice insinuare la adresa pisicilor de pe acest blog ca ar alerga pe hol in afara orelor de liniste sau ar sapa in ghivece de flori este pura literatura.

pisica mare si mica pozand
Miau!

Advertisements


daca mai spune cineva NU
September 23, 2009, 10:19 pm
Filed under: _____

il traznesc.

farmacistul: NU dam asta fara reteta.
tipa de la programari: NU se poate mai devreme.
tipa nervoasa de la billa: asta NU este cosul dumneavoastra.
tipa de la casa: NU avem pall mall portocaliu.
femeia de servici din cabinetul doctorului plecat: NU mai e nimeni aici.
tipa de la receptie, la si 41: ne pare rau, NU ati fost aici la si 40.
tipa de la receptie, vazand cardul de abonat premium: chiar NU am ce sa fac.
tipa de la urgente, vorbind cu tipa de la receptie: NU mai iau pe nimeni, NU am cheeef.
tipa de la urgente, dandu-si seama ca am auzit-o: NU doriti sa intrati?
tipa de la urgente, cu sotul si copilul si eu in cabinet: NU va dati seama ca o urgenta, de ce NU ati venit mai devreme?
tipa de la urgente, catre sot, in timp ce ma asculta cica: NU mai dureaza mult, draga.
tipa de la receptie (subsol): NU putem sa va dam rezultatele analizelor, NU merge imprimanta.
tipul libidinos lipit de mine in autobuzul gol: ce, NU ai loc?
farmacista: NU avem asta.
farmacista: dar de NU vreti punga, e pe gratis (iaaar?)

deci, NU. si cu asta ma autotraznesc. NU-i asa ca-i mai bine cu greva la transporturi si bere din fructe de cactus cu gust de ben gay?



picatura belgiana
September 21, 2009, 10:48 am
Filed under: _____

sigur am noroc in dragoste. sau la carti. una din ele trebuie sa fie. asta sau influenta nefasta you’re in france how could things not go great s-a luat si pe partea belgiano-olandeza. mda.

povestea incepe intr-o dimineata mahmura de luni. in care, din intamplare, e greva la transporturile in comun, si nu prea merg autobuzele de la / spre aeroport.
in avion, priviri dusmanoase de la partea franceza din cauza romanului care le aduce glorie, A year in the merde (recomand).

si daca tot sunt primele doua zile de concediu, trebuie sa stai in pat bolind. noroc ca era frumos si soare afara.

dupa care mergi pe strazi, faci super poze, cari magaoaia de aparat cu toate obiectivele dupa tine, ii cumperi baterii noi ca nu se mai ridica oglinda, ca sa iti dai seama dupa trei zile ca nu aveai film in aparat (da, am facut-o si pe asta, am bifat, perfect).

dupa care mergi la amsterdam, ce sa rezervi hotel ca sigur gasesti la fata locului. asta daca nu esti cu mine. si nimeresti in mijlocul unei conferinte anuale huge, si este tot, dar tot (va urma) rezervat. oficiul de turism, de ajutor ca intotdeauna, iti gaseste doar camere cu 100 de euro. care pana te hotarasti se ocupa si ele. dar ce bine, ce bine, iti gaseste loc la utrecht, care pare la 26 de km, dar nu e. asta ca sa descoperi dupa pe strazi o gramada de hosteluri ieftine cu camere libere.

utrecht, oras mirific el in sine, mai ales daca te asteptai sa vezi amsterdam-ul. hotelul de patru stele, de un dulce stil mamaia ’85, cu canapea extensibila in loc de pat, minibar gol, care de fapt e mult mai scump decat pare, pentru ca, desi l-ai platit pe loc, trebuie sa platesti rezervare*3, plus parcare 24 de ore chiar daca stai doar 7, plus sa lasi o garantie (care apropo inca nu a fost returnata), si esti tratat regeste, adica ei sunt regii si tu esti sclavul.

amsterdam-ul in sine, mirific, turul frantei e mic copil fata de ce fac astia cu bicicletele pe-acolo.

marea, o, marea, da, o, da.

si cum sa trezesti altfel dimineata decat cu o raceala (sunt un adevarat dictionar de glume cu gripa porcina). goody goody!

bruges, oras superb, de vizitat a doua zi dupa detonarea bombei atomice, daca ai noroc si nu sunt turistii imuni si la asta.

anvers, antwerpen, ala, minunat daca nu mananci prea mult chinezesc.

si cum belgia e patria berilor, degustat din plin bere vietnameza, braziliana, chinezeasca si te mai miri ce.

si cum sa pleci linistit intr-o zi de duminica la aeroport, o zi care se dovedeste a fi ziua fara masini, adica ioc, no way, amenda kind of zi fara masini. din nou, perfect timing. zi fara masini care se traduce prin trafic horror in bucuresti. joy, joy!

ce bine ca le-am supravietuit celor doua zboruri ca sa se opreasca taximetristul in prima dubita de pe strada, joy, joy!

asa, si pentru partea pozitiva a calatoriei, la o bere si la cerere.