scurt


aproape nimic despre porcina
November 23, 2009, 10:33 am
Filed under: _____

da, deci cu absenta la urne, nu stiu la alte sectii cum e, dar la cele speciale – pentru dubiosi ca mine care nu au actele in regula – trebuia sa iti doresti foarte tare sa votezi.

de dimineata am zis, ce frumos, fac un drum scurt pana la gara si am scapat. ei, noroc cu reportajele astea ca am vazut ca era coada pana la galati, ca sa nu zic ploiesti, ca sa nu zic pitesti pentru ca le incurc, ca sa nu zic adevarul adica pana la colt. mnuah! mergem la drept. la facultate adica.

pe strada gol, promite, rad eu in sinea mea, ce fraieri ca nu stiu ca poti vota si la drept. intru, cobor, urmez sageata, mai urmez inca vreo 3, ajung la subsol si vad coada. rezonabil. cobor scarile pana la capat, deja nu mai era rezonabil.

una din tipele din sectie iese probabil a enspea oara sa isi ceara scuze ca exista declaratii de semnat si ca de aia treneaza totul. eh, asta e, ma mai gandesc la un brief intre timp. tipa mai vine de vreo doua ori, ne intreaba daca sigur nu vrem sa ne razgandim cu statul la coada.

dupa o ora (a vazut cineva ciorapii mei rosii la TV? ) am renuntat. se zvonea ca la spitalul coltea e mai bine. ia sa vedem. pe strada, plin de din aia care sper ca nu voteaza (nenorocitule din pasajul de la universitate, cum sa faci asta?!). Ajung la coltea, dau o tura, mai dau o tura, renunt, dau telefoane.

sursa secreta dar sigura imi vinde un pont, o alta sectie speciala, cea mai speciala, prin zona, unde e liber. pfoai, zona lipscani, dupa indicatii telefonice. cei pe care i-am mai mintit ca stiu cum se ajunge la barul x din zona lipscani stiu despre ce e vorba.

ma invart, ma mai invart, nicio sageata, niciun semn, nada. ajung (!da!). pe usa scrie super mic sectia de votare bla bla. si super mare: CARANTINA. probabil de aia am fost primita cu semi-aplauze, la cum s-au agitat parea ca eram prima care indraznisem sa urc scarile. deci, dupa un tratament regal, am stampilat, am incercuit variantele corecte, am copiat dupa fituici, ca vecini nu aveam, da, mi-am facut datoria. ce prostie.

 

Advertisements


brainwash!
November 21, 2009, 3:16 pm
Filed under: _____

despre cum poti sa nu-ti platesti TV-ul timp de un an si totusi sa nu te dea nimeni in judecata. yee!

noptile mi-au fost populate de cosmaruri a la kafka dupa ce am descoperit printre hartii contractul minunatilor care imi ofereau pachetul aventura (mmh! tot discovery-u din lume) pe doi bani. pentru ca am observat, asa, ca fapt divers, ca nu m-am mai uitat la TV de un an. da fix un an. panica. cautat site-ul lor. niciun detaliu despre ce poti pati daca se intampla ceva de genul asta. doar o chestie ca daca iti pierzi cartela si nu le-o returnezi in trei zile ai belit-o. rau. trebuie sa le dai 80 de ron, dupa care un procent (dar nu zicea din ce – deci oai ce puteau sa faca aici) pe zi pana le dai banii inapoi. care era valabil trei luni. dupa care nici nu zicea ce mai poti pati. doar ca parea ca trebuie sa iti vinzi vreo doua organe vitale ca sa mai scapi.

am incercat s-o dreg, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, si mi-am platit pe net luna in curs. acu vreo 2 saptamani.

si prin urmare azi, dupa ce m-am curentat cu stecheru de la TV, fara veste (n-au raspuns la mailul cu mii de scuze, au dat ei un telefon dubios la sora prin care au demonstrat ca nu stiu ce e aia mail sau roaming, dar atat) am iar TV!

da, deci jos palaria, cei mai tari si intelegatori provideri de discovery din lume: focus sat. sistemul pre-paid sau prea-paid, e ok sa deloc-paid, recomand calduros.

ce bine, ce bine, maine voi putea urmari in direct absenta de la urne.



de unde e mai bine sa iei porcina?
November 17, 2009, 10:03 am
Filed under: _____

sunt foarte suparata pe domnii de la metrorex. zi de zi ma lupt cu alti 600.000 de oameni pentru sansa de a vedea ultimele modele de masti inutiloanti-porcine, ma bucur de anticultura de pe plasmele din fiecare statie, si acum ei imi rapesc si ultima bucurie.

azi m-am trezit, si ca in bancul ala, am deschis geamul spre o ceata mare, probabil pusa acolo ca sa nu se vada traficul, si mi-am spus: doamne, ce departe stau. dar inca mai am o sansa la porcina, se poate lua chiar mai bine din autobuz, mai ales daca ii dai cele 3 ore de incubare doar pana iesi din drumul taberei. dar in fond, ce sens mai are, daca nu o pot imparti cu vajnicii purtatori de masti colorate de 1 leu din subterane?

categoric, e o zi proasta pentru umanitate, pentru covrigaria de la victoriei si pentru mine. un fel de 2012, doar ca a dracului falie e in greva. adica doar fugim ca prostii si nu ne urmareste nimic.

si ce e tare si cel mai tare e ca pot ajunge la birou. doar ca nu mai am cu ce sa plec.



religie publicitara – semi ofensator (scuze)
November 3, 2009, 8:59 pm
Filed under: life, _____

bai ce imi plac ceremoniile. si cand ma gandesc ca preotii astia le fac si de mai multe ori pe zi, si in week-end, aproape ca ma gandesc sa ma bag pe filon. asta recunoasterea muncii tale, da!

copywriteru care a scris textele lor cred ca are vila pe Luna, pai aceeasi slujba in toate bisericile, plus adaptarea in alte limbi, oare i-au dat banii pe drepturi inainte sau primeste un procent sau, mama, la asta nu m-am gandit, ia agentia oare? e o agentie pe luna atunci, intr-o vila, clar. oare ar accepta niste modificari ca sa imi fac si eu un hamac pe-acolo? uf.

da, deci cel mai mult imi place la o nunta faza cu robul si roaba. si in plus, bai copywritere smecher, ai dat o gramada de copy paste acolo, daca mai erai platit si la cuvant apai jos palaria!

si acum am avut ocazia (mersi!) sa merg si la un botez (draga de ea, sa fie fericita de tot). aici e si mai tare: te lepezi? ma lepad? te-ai lepadat? eu m-am lepadat! tu te-ai lepadat? ma lepad! te-ai lepadat? – iar!

si mai tare a fost cand au pus nasii sa se intoarca cu fata spre usa, si au zis:

“suflati pe copil si scuipati… (pauza)

…spre usa”. mda, too late for that.

de alcool am zis? mai bine nu incep.

au lepadat-o si pe micuta, saraca, in apa rece ca gheata, au rebotezat si nasul (Mario?!), si cand toata lumea s-a lepadat de tot au facut si hora, joc de picioare, cat de tare.

mda. incep sa regret ca sunt atat de profana si tainele ceremoniei trec pe langa mine in halul asta pentru ca ma blochez pe un cuvant. da bai, e o chestie frumoasa in fond, nu pot sa ma lepad de asta.

mai incap urari aici? nu sunt demna (si asta am sutit-o de acolo) sa le scriu, ce stiu eu dupa trei ani de munca despre scris? le transmit telepatic doar, cu drag.