scurt


midnight caller
December 29, 2009, 3:22 pm
Filed under: din tren, _____

surdomutul din tren trece, in tot anul negresit, insirandu-si eticheta plasticata, brichetele cu lumini si jucariile ice age 3 horror pe mese.

asta pana ii suna telefonul. cu un hit britney spears. il cauta prin geanta in disperare, dupa care respinge apelul cu ciuda.

asa e frumos sa faci cand nu poti vorbi. sau auzi, de altfel.



vine vacanta, dar pe jos
December 21, 2009, 12:11 pm
Filed under: din tren, _____

un alt lucru care trebuia testat, intrarzierile la trenuri din cauza viscolului. Am zis sa incep cu un drum scurt si cu un tren presupus neintarziant, un intercity. bine, cat poate sa intarzie daca el merge 3 ore tot drumul?

Se anunta frumos prin statie, intarziere 10 minute. ma duc totusi pe peron. trenul vine la timp, pleaca la timp. asa am scapat de jumate din calatorii care aveau incredere in anunturile din gara si deci am avut mai mult loc de picioare. pe care l-am regretat dupa, ar fi tinut de cald.

ma uit pe bilet, vagonul 9. urc in tren pe la vagonul 7, vine vagonul 8, apas pe butonul din capat, fac jumatate de pas, hopaa, nema vagon. bine ca in schimb se deschide larg usa catre nimic, in caz ca vrei sa verifici indeaproape sinele de sub vagonul 9 pe care tocmai il trageau. fain asa.

si trenul pleaca, face 3 kilometri, se opreste. e normal, cred eu. si sta. si sta. oameni de tren se agita in susul si in josul vagonului. se face frig. dupa vreo jumatate de ora, vine o controloare scandalizata de le salta pe babutele semicriogenate de pe scaune: vai, ce nesimtiti cei de la bucuresti. ca am ramas fara curent in tren si nu avem caldura, si ei spun sa mergem asa pana in bucuresti. dar vai, am ingheta toti. asa ca asteptam sa pice ceva din cer si sa isi revina curentul.

cat de penal sa fii? doua ore de stat in frig in semi-oras pentru a evita un drum de trei ore in frig, si toata intarzierea fara nicio legatura cu viscolul, zapada, urgia. pff. pai ce treaba am facut?

am mai facut inca trei ore, normal. haios ca la un moment dat controloarea de mai devreme se plimba urland: vrea cineva sa coboare la azuga? ca mai economisim cateva minute daca nu oprim. wtf?

urmeaza drumul cel lung.



survivor, na na na
December 15, 2009, 11:45 am
Filed under: life, _____

pentru a va arata cat de mult tin la voi, cititorii mei, si dorind sa va tin informati cu tot ce se intampla in lume la ora actuala, scurt a incercat pentru voi porcina!

cel putin 80% sanse sa fi incercat asta. ca aveam toate simptomele, plus unele mai nasoale. pai da cum, nu puteam sa am o boala atat de la prima mana, nu? asa s-au m-au fraierit aia care mi-au dat-o (umblau cu vrajeala, calitatea 1, cea mai pura, dar de unde sa stii daca n-ai mai incercat?)

mii de multumiri tipei de la medlife care mi-a explicat ca in mod normal m-ar trimite la colentina instant, numai dupa fatza, dar ca pare ca m-as descurca mai bine acasa, si oricum aia de la spital is niste dubiosi. asta ziceam si eu, da. plus ca am mai fost acolo cand m-a muscat cainele ala si nici nu au priveliste frumoasa macar. plus ca s-ar putea totusi sa am o viroza, viroza mama, viroza, si atunci stau degeaba pe la ei pana imi primesc rezultatele si mai bine stau la cald in timpul asta. deci da.

Asta e probabil momentul in care cei cu care am vorbit de-aproape in ultima saptamana incep sa aiba dureri in piept, dureri in gat (a-a-a, asta nu-i de la mine!), chef de sinucidere (sa fim seriosi, asta aveati si inainte). da bai, imi pare rau. dar nu e chiar atat de nasol. e o experienta care te pune din nou in legatura cu eul interior, asta daca il mai gasesti printre toate halucinatiile.

Deci, cum e treaba in sine. timp de cinci zile ai o existenta orizontala. verticala face de-a dreptul rau, si corpul reactioneaza de parca nu ar fi cunoscut-o niciodata: gen, o presiune in plamani de la altitudine, vertij, picioare de guma etc. o data ce te obisnuiesti cu ideea, incepi sa te gandesti ca o sa mori. si incepi sa vrei sa te sinucizi, dupa care adormi, dupa care te trezesti si incerci sa-ti aduci aminte cate zile au trecut si ce voiai sa faci, dupa care iti dai seama ca te uiti la star trek si plangi (asta cred ca ar trebui sa fie inclusa pe lista de simptome, e pe departe cel mai rusinos).

dupa care incerci sa-ti dai seama de cate zile n-ai mai intrat pe net, la ferma, dupa care iti dai seama ca nu ai mai fumat si nici nu te bucuri de meritul de a te fi lasat de fumat pentru ca pur si simplu ai uitat ca exista tigari. chiar, sa ma las, sa nu ma las…

dupa care te trezesti intr-o dimineata si te ridici in picioare si iti dai seama ca poti sa te ridici! si te uiti in sfarsit pe geam, si lumea nu mai e la fel! aaaa!

da bai, a nins.

stie cineva cat timp esti contagios la chestia asta? ca vreau sa umblu.



spiritul sarbatorilor nu va fi redus la tacere
December 9, 2009, 12:01 pm
Filed under: _____

Eram ieri in minunatul tramvai zilnic. Era tura mini puradelului azi, care de obicei zice poezia cu cerbul sau o rugaciune, prin rotatie saptamanala. Deja isi adaptase discursul la perioada, si zicea semi tipat Sarbatori fericite incontinuu. Tramvaliul sta la semafor, puradelul urla din ce in ce mai tare, un tip incepe sa urle la el sa taca. fin.

Puradelul urla si mai tare, fofilandu-se in sus si in jos. Sarbatori fericite! nu tac nici de-al dracului, na! Sarbatori fericite!

Trece pe langa mine, eu cu castile mele verzi date incet, cat sa aud daca ma calca cineva pe picior. ma priveste cu dispret: Asta nu vrea sa auda de sarbatori.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad Magheru chiar nu vreau sa aud de nicio sarbatoare.



declinul lunii
December 1, 2009, 8:13 pm
Filed under: _____

clasica recapitulare deja incepe sa ma ingrozeasca. oare nu mai cauta oamenii normali pe google sau ei sunt oamenii normali?

cat mai am pana mor – cred ca asta este doar unul din putinele servicii pe care nu le are google inca. pare rau.

frica de mers cu trenul Рeste, se numeste Diderodromofobie. o chestie foarte draguta cu fobii aici.

com sa votezi pe net de mai multe ori – nu stiu pe net, dar in rest trebuie doar sa te uiti la stiri.

ce ar trebui sa fac ca printesa la ce ora – asta da intrebare. mi-e si frica sa nu gresesc raspunsul, n-am mai fost printesa de mult. probabil trebuie sa dormi pe 7 saltele cu un bob de mazare dedesubt pe la ora 3, sa iti ramana un os de peste in gat la 5, sa cureti praful de stele pe la 5.30, dupa care poti sa o arzi cu printul vreo 3 ore lejer. si sa nu o iei prin tunele prin paris, da?

cum aleg barbatii? – in niciun caz dupa afisele electorale.

yutube.com sfarsitul lumii – e clar, daca e sa fie, sigur apare prima data pe youtube. asteptam cu nerabdare.

oase pisate – cu trei lacrimi de crocodil, sangele de la un liliac virgin si 50 de vodka, super bun!

semne cu tigara – daca si-o aprinde, te iubeste. daca iese fum din ea, te iubeste. daca o stinge la final, te iubeste. daca esti emo, nu mai fa asta, nu e fun.

intr-o zi in gara din anvers – cineva s-a uitat la mine invers! (asa era cantecul?)

ce bine e sa mergi la mall music – te intrebai daca e bine? daca altora li se pare bine? sau doar voiai sa te lauzi? eu nu cred ca e bine.

poze cu copii la sapa – sper ca ai cautat asta in scopuri strict educative. chiar sunt naiva.

jocuri erotic pur pentru copii de 12 ani – sunt atatea chestii wrong aici ca o las doar asa.

tortura prin g√Ędilat – se aplica din evul mediu si e foarte eficienta. mhmm.

am bagat o tema pe calculator si cum sa – o mai manance cainele acum? mda, tot mai bine era pe caiet, frumos.

jocuri cu tren care arata ca metrou – ah, aparentele astea. de la jocurile cu doamne care isi ridica fusta am ramas in urma cu tehnologia. cum au trecut vremurile in care era suficient un mario si un minesweeper, ca sa nu mai zic de primele monkey island. ca sa nu mai zic de elasticul si prinsa.

am eliminat toata partea cu sex cu animale, la birou, babe si altele, nici nu mai imi vine sa rad de ei deja. dar era oricum marea parte a cautarilor din putin infriguratul noiembrie. trist.



cum se vand oamenii pentru o tigara
December 1, 2009, 7:28 pm
Filed under: din tren, life, _____

e deja a nu stiu cata oara cand mi se spune o poveste de viata in schimbul unei tigari. e prima data cand a contat brandul.

deci, in schimbul unei Sunday’s fantasy am primit povestea unui om de tren si dreptul de a fuma in vagonul restaurant. el fuma 90 de tigari pe zi. minim 70, oricum. pentru ca fusese stresat. ca filipinezii puteau sa il intepe oricand, chiar si pentru cativa dolari. sau il aruncau la rechini, cum era gluma. pe un prieten l-au aruncat pentru niste bani castigati la carti. bine ca nu erau rechini. si ca tarmul era la o ora si jumatate de inotat.

si fata pe care o cunoscuse formand din greseala un numar. cu care a continuat sa vorbeasca. statea pe strada oglinzilor, in timisoara, si l-a chemat la ea dupa o vreme. el s-a dus cu o sticla de vin, o bere si o cola. au facut dragoste si n-au mai vorbit niciodata.

s-a casatorit acum 6 luni. nu parea prea incantat. a fost o tigara lunga. dupa care ne-a oferit cartele vodafone. dupa care a inchis vagonul restaurant. pacat. oricum, o poveste de tren mult mai buna decat prostia aia de film portughezo-spaniolo-francez al regizorului de 100 de ani. bleh.

mi-am adus aminte de o alta poveste de tigara, acum multi ani, pe o banca. era bond lights, dar aici nu conta. era un mosulica de pe strada la prima vedere. de fapt nu avea mai mult de 40 de ani. cu doua papornite si un mare bandaj peste piept, cu un schiopatat vizibil.

se intorsese de cateva luni de la munca din turcia. unde statuse vreo 15 ani, trimitand bani acasa incontinuu. ca sa-si treaca cei doi fii prin facultate si sa ii tina in casa lor mare, cu nevasta lui fericita. careia ii scria scrisori in fiecare luna. pana cand n-a mai primit raspuns. si s-a intors, cu putinul pe care nu il trimisese inainte. ca sa nu mai gaseasca nici casa, nici nevasta, nici feciori. ca sa bata drumurile pe la rude, care nu stiau, nu puteau ajuta sau doar nu deschideau usa.

asa ca a traversat strada si a dat o masina peste el. care nici macar n-a oprit. la spital l-au bandajat, dar au zis ca nu e suficient de grav sa ramana.

asa ca s-a oprit pe o banca, unde a cerut o tigara. si era doar o tigara de vreo 7 minute. dupa care a plecat, nu mai avea ce sa spuna in schimbul unei alte tigari. pacat.

deci mai bine fumezi decat nimic.