scurt


trenul slabiciunilor
April 3, 2010, 10:20 am
Filed under: din tren, _____

pentru ca da, face 13 ore, si costa cat avionul. si da, aici eu sunt fraiera. trecem peste.

cand mergi singura cu trenul esti foarte vulnerabila. si parca simti nevoia sa fii draguta cu cei care nu merg singuri. ajunsa la locul meu, un baiat dragut ma roaga frumos daca nu fac schimb de loc cu el, ca vrea sa stea langa prietena lui. ok, locul era in acelasi vagon, ma duc, pac, locul ocupat.

aveti aici? nuu, dar daca nu va deranjeaza, nu putem sa facem schimb? ca vreau sa stau cu prietenii mei. fie, unde e locul? ajung, mai fac schimb de vreo 2 ori, si ajung in cel mai imposibil scaun din tren, probabil, si anume cel de langa un baietel cu viermisori in da. si acum, ce drec sa mai fac? sa ma intorc la prima veriga din lant? sa ma duc inapoi la ultimul care nu mai stiu deja cu cine voia sa stea, care mi-a si carat rucsacul si a avut grija sa-l monteze bine de tot sus ca nu cumva sa ma razgandesc. aaaaa!

apogeul a fost la craiova, cand un tip dubios ma trezeste sa ma intrebe daca am loc acolo, aaaa, cum dracu ii explici ca locul tau e peste tot numai acolo nu? noroc ca avea de fapt alt vagon, ca ma si vedeam cautand toate verigile si negasindu-le pana dimineata.

bine ca n-o s-o patesc si la cuseta, ar fi culmea sa fie ca la mezat, asa. schimb miros de sosete cu sforaitor, perfect pentru oameni cu casti! avem un baiat dragut si un copil nelinistit, puneti in balanta avantajele, il iau! il iau! nu, eu vreau sa dorm cu cristi, eu cu paul, eu cu andreea, hai mai da-va undeva.

oricum, in ciuda zvonurilor pe care le-am lansat inainte de plecare, trenul bucuresti timisoara nu mai e atat de smecher incat sa n-aiba nevoie de sine. deci faza in care te trezeau noaptea si te bagau in troscoleta la drobeta pica, acum doar ocoleste pe la mama naibii si atat. ce dezamagire pentru oamenii cautatori de povesti de tren… va trebui sa ma multumesc cu atat, si cu copilu cu viermisori, care s-a foit toata noaptea si caruia probabil i-am facut o ciuda enorma ca am dormit incontinuu. din nou, multumesc bryson!



midnight caller
December 29, 2009, 3:22 pm
Filed under: din tren, _____

surdomutul din tren trece, in tot anul negresit, insirandu-si eticheta plasticata, brichetele cu lumini si jucariile ice age 3 horror pe mese.

asta pana ii suna telefonul. cu un hit britney spears. il cauta prin geanta in disperare, dupa care respinge apelul cu ciuda.

asa e frumos sa faci cand nu poti vorbi. sau auzi, de altfel.



vine vacanta, dar pe jos
December 21, 2009, 12:11 pm
Filed under: din tren, _____

un alt lucru care trebuia testat, intrarzierile la trenuri din cauza viscolului. Am zis sa incep cu un drum scurt si cu un tren presupus neintarziant, un intercity. bine, cat poate sa intarzie daca el merge 3 ore tot drumul?

Se anunta frumos prin statie, intarziere 10 minute. ma duc totusi pe peron. trenul vine la timp, pleaca la timp. asa am scapat de jumate din calatorii care aveau incredere in anunturile din gara si deci am avut mai mult loc de picioare. pe care l-am regretat dupa, ar fi tinut de cald.

ma uit pe bilet, vagonul 9. urc in tren pe la vagonul 7, vine vagonul 8, apas pe butonul din capat, fac jumatate de pas, hopaa, nema vagon. bine ca in schimb se deschide larg usa catre nimic, in caz ca vrei sa verifici indeaproape sinele de sub vagonul 9 pe care tocmai il trageau. fain asa.

si trenul pleaca, face 3 kilometri, se opreste. e normal, cred eu. si sta. si sta. oameni de tren se agita in susul si in josul vagonului. se face frig. dupa vreo jumatate de ora, vine o controloare scandalizata de le salta pe babutele semicriogenate de pe scaune: vai, ce nesimtiti cei de la bucuresti. ca am ramas fara curent in tren si nu avem caldura, si ei spun sa mergem asa pana in bucuresti. dar vai, am ingheta toti. asa ca asteptam sa pice ceva din cer si sa isi revina curentul.

cat de penal sa fii? doua ore de stat in frig in semi-oras pentru a evita un drum de trei ore in frig, si toata intarzierea fara nicio legatura cu viscolul, zapada, urgia. pff. pai ce treaba am facut?

am mai facut inca trei ore, normal. haios ca la un moment dat controloarea de mai devreme se plimba urland: vrea cineva sa coboare la azuga? ca mai economisim cateva minute daca nu oprim. wtf?

urmeaza drumul cel lung.



cum se vand oamenii pentru o tigara
December 1, 2009, 7:28 pm
Filed under: din tren, life, _____

e deja a nu stiu cata oara cand mi se spune o poveste de viata in schimbul unei tigari. e prima data cand a contat brandul.

deci, in schimbul unei Sunday’s fantasy am primit povestea unui om de tren si dreptul de a fuma in vagonul restaurant. el fuma 90 de tigari pe zi. minim 70, oricum. pentru ca fusese stresat. ca filipinezii puteau sa il intepe oricand, chiar si pentru cativa dolari. sau il aruncau la rechini, cum era gluma. pe un prieten l-au aruncat pentru niste bani castigati la carti. bine ca nu erau rechini. si ca tarmul era la o ora si jumatate de inotat.

si fata pe care o cunoscuse formand din greseala un numar. cu care a continuat sa vorbeasca. statea pe strada oglinzilor, in timisoara, si l-a chemat la ea dupa o vreme. el s-a dus cu o sticla de vin, o bere si o cola. au facut dragoste si n-au mai vorbit niciodata.

s-a casatorit acum 6 luni. nu parea prea incantat. a fost o tigara lunga. dupa care ne-a oferit cartele vodafone. dupa care a inchis vagonul restaurant. pacat. oricum, o poveste de tren mult mai buna decat prostia aia de film portughezo-spaniolo-francez al regizorului de 100 de ani. bleh.

mi-am adus aminte de o alta poveste de tigara, acum multi ani, pe o banca. era bond lights, dar aici nu conta. era un mosulica de pe strada la prima vedere. de fapt nu avea mai mult de 40 de ani. cu doua papornite si un mare bandaj peste piept, cu un schiopatat vizibil.

se intorsese de cateva luni de la munca din turcia. unde statuse vreo 15 ani, trimitand bani acasa incontinuu. ca sa-si treaca cei doi fii prin facultate si sa ii tina in casa lor mare, cu nevasta lui fericita. careia ii scria scrisori in fiecare luna. pana cand n-a mai primit raspuns. si s-a intors, cu putinul pe care nu il trimisese inainte. ca sa nu mai gaseasca nici casa, nici nevasta, nici feciori. ca sa bata drumurile pe la rude, care nu stiau, nu puteau ajuta sau doar nu deschideau usa.

asa ca a traversat strada si a dat o masina peste el. care nici macar n-a oprit. la spital l-au bandajat, dar au zis ca nu e suficient de grav sa ramana.

asa ca s-a oprit pe o banca, unde a cerut o tigara. si era doar o tigara de vreo 7 minute. dupa care a plecat, nu mai avea ce sa spuna in schimbul unei alte tigari. pacat.

deci mai bine fumezi decat nimic.



sa ucizi o pisica cantatoare
October 19, 2009, 9:26 am
Filed under: din tren, _____

e ceea ce si-au dorit ocupantii vagonului 2 din trenul IC 591 cu plecare la 6.45 din gara de nord Bucuresti cu destinatia Caransebes. si mai exact, doua pisici cantatoare. era si cazul sa produc singura o poveste de tren, ca de patimit am patimit destule din cauza altora.

dupa un research aprofundat pe tema ai voie, n-ai voie, concluzia a fost ca e fix in functie de agentia/ gara la care suni. unii iti spun ca trebuie sa le iei bilet intreg, altii ca doar la intercity nu ai voie, altii ca trebuie sa ai acordul pasagerilor din compartiment (joy joy, la intercity e doar vagon deschis, deci pana ajungeam la caransebes probabil as fi primit toate acordurile).

stres, panica, primul controlor trece nepasator, al doilea imi citeste probabil groaza de nu-ma-lasati-cu-doua-pisici-in-craiova-va-rog-iau-salariul-de-abia-pe-28-n-am-cum-sa-mai-platesc-doua-bilete-aaaa in priviri dar e la fel de indolent. chiar cand e in dreptul meu, pisicile pornesc trilurile. aaaa. si nimic, stang! capsa pe bilet, trece mai departe. pisicile tac. pisicile stiu ca nu se mai intorc si ma saboteaza fara succes.

stresul trecut, urmeaza doua ore de somn in care probabil trilurile au continuat la fiecare curba sau om care trecea pe langa ele. ma trezesc, pisica mare e cu laba undeva printre gratii, spre deliciul doamnelor. excelent.

dupa inca o bucata de peripetii mieunate pe serpentine in masina, pisicile ajung la sediul central, X. nici aici nu deconspir, sa nu cumva sa planuiasca cineva un atac sa fure minunatiile de pisici, ca deh, acum sigur le vrea toata lumea din moment ce nu mai sunt de dat.

dupa 1 minut de cusca deschisa, pisica mare e bagata adanc intr-un perete, pisica mica nu iese din cusca.

dupa 10 minute de cusca deschisa, pisica mare exploreaza peretele fals, pisica mica e trasa afara cu forta din cusca.

dupa 30 de minute, pisica mare iese maro din perete, pisica mica nu vrea sa isi paraseasca ascunzatoarea din spatele unui aragaz vechi.

dupa cateva ore, noii si multii stapani se intreaba daca totusi nu era vorba decat de o pisica, care de jumatate de ora reusise sa se frece de toti in mod repetat. pisica mica rezista.

ah, la naiba. am o non-pisica si o pisica curva. de fapt aveam. aaaaa.



talk dirty to me, baby!
August 31, 2009, 12:25 pm
Filed under: din tren, _____

controlorul de la cuseta, foarte mandru de el, dupa ce ne verifica biletele: “va astept in curand sa va dau si lenjeria intima”.



integrare in absurd
May 4, 2009, 12:50 pm
Filed under: din tren, _____

Am fost direct la sursa, dupa cum spuneam.
hotel de patru stele (daca stii parola in banat ti se deschid toate usile), baie sulfuroasa, parfum, zen.
in baile herculane gasesti de toate. hotelul nostru era dotat cu cloaca cu sulf, practic inoti intr-o cada fierbinte cu niste alti oameni, toata lumea vine cu halatul alb (am zis deja cat de ciudat e sa inoti in cada?), miroase a ceva ce nu vrei sa rememorezi, si totul suna foarte bine a relaxare. pana apar cocalarii care simt nevoia sa sara bomba pe-acolo. si cuplurile libidinoase. bah.

am avut si oportunitatea sa facem si

From scurt

iti faci programare, iti face tratamentul secret, si tu spui ahaaaa!, asta era!

alte concluzii/revelatii:

– yoghinii nu sunt nici goi, nici imbracati in haine albe de procesiune.

– orice lucru bun sau rau e asa din cauza sulfului.

– toata lumea banuia pe toata lumea ca e de la misa. in special pe noi. adevarul e ca, cum mergi mai spre vest, oamenii te percep altfel; daca in bucuresti eram papusi, la craiova emo, in herculane eram clar yoghine.
din pacate am ratat spirala de miercuri, dar de integrat ne-am integrat, clar.

– a fost tabara foto mai mult decat vacanta de 1 mai, cu apogeul de 8 aparate pe masa

– si cum orice plimbare cu trenul cu mine e o aventura, am incurcat-o si de data asta: cat de greu poate fi sa iei un tren care merge spre bucuresti din herculane, in conditiile in care herculane are doar doua linii?
apai, este. evident ca ne-am urcat in cel de timisoara, am stresat 1000 de oameni pana am ajuns in vagonul in care trebuie. la 1 minut inainte sa plece, chiar cand ajunsesem in vagonul bun, vedem un IC la linia 1. hmm, ce seamana cu trenul nostru. fuck, repede in celalalt…

totul e bine cand se termina cu sulf.