scurt


la revedere 2012, mama, colegi, dragi prieteni, munca, catel, purcel
March 1, 2012, 1:21 pm
Filed under: life, _____

in urma repetatelor amenintari cu sfarsitul lumii din 2012, considerand ca este prea mainstream sa ma aflu in acelasi an cu toata lumea, am decis sa sar peste.
deci ne auzim cu bine in 2068 soon, unde eu voi fi la fel de tanara si minunata, ceea ce nu stiu daca pot sa zic despre voi.

Advertisements


stai putin
July 23, 2010, 12:09 am
Filed under: life, _____

cred ca toata lumea isi pune atatea sperante intr-o mutare…odata ce spui, ma mut, nu va rog nimic, doar zic, deja sunt atatea nazuinte bagate in asta ca auzi viata oamenilor pe care incercai s-o provoci, s-o atingi macar putin, dar asa vine de la sine. afli tot felul de lucruri cu care ai fi facut ceva mai demult, daca nu aveai de impachetat si renuntat, si desi nu e rapid, tot e. e culmea cum oamenii se deschid nu cand le spui, cineva va muri, si in curand, ci cineva isi va muta adresa pe care primeste facturile si va avea o alta vanzatoare ingrijorata la buticul din spatele blocului, si asta toti o simt mai realizabila poate, mai aproape de pielea lor.
dar inseamna asa putin de fapt! si nu e vorba de fuga sau altceva (o prietena de-a mea care a facut psihologia m-a invatat ca daca spui ca “nu e asta, la ce te-ai fi gandit tu” intr-o conversatie inseamna ca la asta te gandesti si cam asta e, nu stiu termenul decat in poloneza ca altfel m-as lauda) dar lumea nu mai baga botul la pleci in tenerife o saptamana (hai venetia, paris), viata ta se va schimba. nu vad de ce merge la asta, te muti la 10 minute de metrou de la 20, viata ta se va schimba, vei fi mai aproape de mai multa munca! bravooo!
ca sa terminam cu ale mele:
am aflat: boala rusinoasa a unui baiat de 14 ani. pareza unei coafeze, pricepute de altfel, desi povestita in cu totul alt context, si nazuintele ei de a pleca la tara.
problema transportatorilor interni de marfuri. sistemul de reciclare al marilor magazine. niste vise ale unei adolescente de 50 si de ani. cum poti muta o casa intreaga cu un tramvai. cum e sa nasti in timisoara la 42 de ani. ferma.
de acum voi suge vieti povestite intr-o doara cu asta. te-am calcat pe picior in autobuz, ma mut, sunt cu capul in cutii, nu ma vei mai intalni pe linia asta vreodata, poti sa-mi spui viata ta si va ramane undeva, intr-un alt colt, intr-un alt autobuz.
doamne, ce poetic, mi-e rusine.



fisa de (ce-am) produs
June 13, 2010, 3:55 pm
Filed under: life, _____

timp de lucru: 1h

produs China: da.

instructiuni: ioc.

piese ramase pe dinafara: 8
– dintre care suruburi: 4, saibe: 3, chestie mare de plastic: 1.

piese montate vadit gresit : 3

piese montate vadit gresit ne-demontabile la loc: 3

tentative de folosire a google-ului: 3.
– dintre care fructuase: 0

tentative pana la succes: 1 (discutabil)

oscilatie dubioasa: da.

porniri fructuase in dreptul scrumierei pline: 2
– dintre care :1 la viteza maxima.

concluzie: respir. si ma streseaza ventilatorul asta rau.



poate de aia…
May 20, 2010, 4:09 pm
Filed under: life, _____

anul 2010. liftul pleaca de la parter cu destinatia etajul 10. in el, fetita, maxim 5 ani, blonda, simpatica, vorbareata, bunica, blonda, de treaba, vorbareata, eu, nu.
fetita relateaza cum i s-a furat caruciorul portocaliu de papusa de catre ingrijitorul blocului.
eu imi iau rolul de adult in serios si incep sa explic cum unii oamenii sunt rai, siii…
fetita se uita incruntata, parca sa nu ma creada.
eu ma panichez ca o sa ma intrebe de contraceptie, penetrare sau daca sunt fericita.
ea imi spune, foarte serioasa: dar tu esti copil!

intrebarea de 2010: sa ma bucur sau sa nu ma bucur?



lamuriri
May 13, 2010, 11:43 am
Filed under: life, _____

Tinerilor din ziua de azi li se da totul pe gratis.
Pe tinerii din ziua de azi nu-i doare nimic niciodata.
Tinerii din ziua de azi adora sa auda de la necunoscuti sugestii despre cum sa-si traiasca viata.
Tinerii din ziua de azi se prefac ca citesc romane doar ca sa nu cedeze locul din autobuz.
Tinerii din ziua de azi oricum iau autobuzul doar ca sa il aglomereze.
Tinerii din ziua de azi cedeaza locurile in autobuz doar ca sa incurce lumea pe culoar dupa.
Daca esti tanar din ziua de azi nu are cum sa iti fie rau.
Tinerii din ziua de azi nu sunt ce erau tinerii de ieri mai demult.
Tinerii din ziua de azi alcatuiesc un grup conspirativ omogen si compact menit sa elimine definitiv respectul din univers.
vai de noi.



spune-mi cum te numesti ca sa-ti zic ca m-am intors
March 29, 2010, 7:50 pm
Filed under: life, _____

cand eram mica aveam multe probleme legate de nume. cu al meu, in primul rand (exista oameni carora le place cum ii cheama din start?), roxi-boxi era deja prea mult pentru mine (bine ca nu poti schimba simplu ca acum m-ar fi chemat tania, selinda sau melodia, uf).

dar cu madonna aveam o mare problema. adica cum, ea n-are parinti de n-are nume de familie? vorba aia, aveam colege si cu 5 nume, si chiar nu s-au gasit sa-i mai dea si ei unul? sau daca madonna e nume de familie, cand o strigau nu veneau toti din familie? asta a fost mult timp un mare subiect de rumegare interna.

dupa care mai era alexandra rosu. care era ipotetica, dar cred ca as fi facut un infarct daca as fi cunoscut o fata cu numele asta. alexandra rosu a noastra (soro, te bag si pe tine in oala asta) era ok daca o strigau parintii la bloc, alexandroo, fa, nu mai pupa baieti si treci sa faci curat in camera sau alexandroo fa, incep desenele. dar daca era intr-un cadru mai oficial, aflasem noi ca te striga dupa numele de familie daca esti la scoala. adica asa: rosuuu!

la care surpriza: tot ce era rosu din lume raspundea chemarii, si ne gandeam ce naiba o sa faca invatatoarea aia cand o sa-si dea seama ce prostie a facut? cum o sa duca tot rosul inapoi? si alexandra, saraca, va afla ea vreodata ca pe ea o striga?

vai, si asta cu rosu mai era o problema. intelesesem eu vag ca ce vedem noi culoare e dat de lumina care ajunge pe obiectul respectiv, etc. dar daca eu, in capsorul meu, vad iarba rosie si pentru mine ceea ce numim verde e rosu, cum imi dau seama daca toata lumea vede acelasi lucru? si doamne, voi trai toata viata intr-o confuzie sinistra? era prilej de depresie infantila.

dar si mai si era ala cu oglinda. fiind al doilea copil, si deci cel mai ne-pozat (nu vreau sa zic nimic mai mult cu asta, sa ne fie clar), nu aveam niciun punct clar de referinta la cum arat exact. si pam pam, nu aveam incredere in oglinda. la fel ca si cu iarba: de unde sa stiu ca fix asa arat? poate am o problema de vedere, si vad lucrurile deformate, si la orice m-as uita tot asa arata, deci nu am cum sa-mi dau seama singura.

bine, aveam si o oglinda orizontala care imi deforma capul – singura in care ajungeam sa ma vad – putin a la frankenstein. si vecinii pensionari, vai, ce fetita draguta; si eu in capsorul meu deformat, vai ce politicosi sunt…cred ca am trait ceva timp cu drama asta nemarturisita. mai si tin minte cu ce regula ma consolam: ca daca esti frumos cand esti mic, o sa fii naspa om mare, si invers. deci le cam zambeam eu stramb celorlaltor fetite de pe la bloc. noroc ca am gasit o oglinda mai mica prin care am inceput sa ma uit si la ceilalti oameni si sa compar cu ce vedeam in realitate. dar grav, oricum. ce de probleme cand esti mic.

bine ca acuma sunt mare si nu mai am probleme. ha ha. oricum, pentru din astea astept sa mai scrie Bill Bryson inca multe carti.



survivor, na na na
December 15, 2009, 11:45 am
Filed under: life, _____

pentru a va arata cat de mult tin la voi, cititorii mei, si dorind sa va tin informati cu tot ce se intampla in lume la ora actuala, scurt a incercat pentru voi porcina!

cel putin 80% sanse sa fi incercat asta. ca aveam toate simptomele, plus unele mai nasoale. pai da cum, nu puteam sa am o boala atat de la prima mana, nu? asa s-au m-au fraierit aia care mi-au dat-o (umblau cu vrajeala, calitatea 1, cea mai pura, dar de unde sa stii daca n-ai mai incercat?)

mii de multumiri tipei de la medlife care mi-a explicat ca in mod normal m-ar trimite la colentina instant, numai dupa fatza, dar ca pare ca m-as descurca mai bine acasa, si oricum aia de la spital is niste dubiosi. asta ziceam si eu, da. plus ca am mai fost acolo cand m-a muscat cainele ala si nici nu au priveliste frumoasa macar. plus ca s-ar putea totusi sa am o viroza, viroza mama, viroza, si atunci stau degeaba pe la ei pana imi primesc rezultatele si mai bine stau la cald in timpul asta. deci da.

Asta e probabil momentul in care cei cu care am vorbit de-aproape in ultima saptamana incep sa aiba dureri in piept, dureri in gat (a-a-a, asta nu-i de la mine!), chef de sinucidere (sa fim seriosi, asta aveati si inainte). da bai, imi pare rau. dar nu e chiar atat de nasol. e o experienta care te pune din nou in legatura cu eul interior, asta daca il mai gasesti printre toate halucinatiile.

Deci, cum e treaba in sine. timp de cinci zile ai o existenta orizontala. verticala face de-a dreptul rau, si corpul reactioneaza de parca nu ar fi cunoscut-o niciodata: gen, o presiune in plamani de la altitudine, vertij, picioare de guma etc. o data ce te obisnuiesti cu ideea, incepi sa te gandesti ca o sa mori. si incepi sa vrei sa te sinucizi, dupa care adormi, dupa care te trezesti si incerci sa-ti aduci aminte cate zile au trecut si ce voiai sa faci, dupa care iti dai seama ca te uiti la star trek si plangi (asta cred ca ar trebui sa fie inclusa pe lista de simptome, e pe departe cel mai rusinos).

dupa care incerci sa-ti dai seama de cate zile n-ai mai intrat pe net, la ferma, dupa care iti dai seama ca nu ai mai fumat si nici nu te bucuri de meritul de a te fi lasat de fumat pentru ca pur si simplu ai uitat ca exista tigari. chiar, sa ma las, sa nu ma las…

dupa care te trezesti intr-o dimineata si te ridici in picioare si iti dai seama ca poti sa te ridici! si te uiti in sfarsit pe geam, si lumea nu mai e la fel! aaaa!

da bai, a nins.

stie cineva cat timp esti contagios la chestia asta? ca vreau sa umblu.