scurt

a cata oara iti poti da ultimii bani pe bilete de concert?

iee e iar bestfest. off e furtuna in fiecare seara.
aparent doua chestii usor de legat logic intr-o inlantuire de cuvinte care incepe cu “eu”. ei bine, neuronii mei n-au facut legatura.

asa ca la patrice, incipit soulstorm, incipit apocalipsastorm peste nosotros, vaai ce coincidenta misto, hai sa dansam in ploaie, mini acces de euforie inca o melodie doua, e chiar misto patrice asta de ce n-am ascultat niciodata. a, oare de ce am doar o rochita pe mine?

aa s-a terminat doamne cum ploua de ce or fi 5 cm de apa pe jos, bine hai sa ne inghesuim si noi sub un cort ca fraierii care n-au vrut sa traiasca senzatia supertare ce boi o doamne fix la mici ne-am trezit sa ne adapostim?

oa ce dracu se intampla asta nu e furtuna de fiecare seara ooaa ce dracu facem, da-i dracu de killers acasa acum n-ai cum sa pleci pe vremea asta n-ai cum sa pleci oricum asta e, embrace senzatia de ud mai ud decat daca ai sta in apa direct.

fericite coincidente si o pelerina mai tarziu, brusc sunt cel mai mare fan killers ever, nici nu mai descriu ca nu ma crede nimeni. am sutit si un yutub care nu zice nimic din ce a fost, dar mai taie din text macar:

am dat si de un taximetrist foarte tare, dupa ceva timp bineinteles, saracul nici de el nu mai zic, nici de cat am mers pe jos de fapt prin lacuri.

si acum, a doua zi:

- phoneless desi am scos toate circuitele din telefon si s-a uscat, la revedere nokia, aviz amatorilor care ma cauta

- la revedere nu mai fac gemeni uff si-asa era un stres

- aaaa imi vine sa urlu putin, asa pe masura febrei. aa criminalii!

“ce de retardati vin zilnic la biroul meu zilnic, doamne.

azi a aparut una picata din nori complet, cu rochita transparenta, cica merge la birou. mda.

sase ani nu i-a trebuit nenorocitul asta de card, si acum cica se grabeste. figureaza cu trei adrese, si mai vrea sa mai treaca inca una. aham, e clar.

intrebarea de baraj, salariul. nu stie. nu vrea sa zica. zice doua cifre, probabil atat e la minut, nu zice daca-s euro, lei noi, vechi, pietricele. nu insist.

a doua intrebare de baraj: functia dupa studii.
-”aa, adicaa?” mormaie ea ceva acolo. cuvinte complicate, ce naiba?

calificarea profesionala?
-”da, este.”

ooook, care este? ori n-a mai dormit de mult, ori isi bate joc de mine pe fata. fata mea, ce scrie pe diploma ta de licenta?
-”aaa, pai s-a inchis la secretariat si n-am apucat sa o ridic nici anul asta.“

ook, pai si ce-ai facut 4 ani atunci?
-” o prostie de facultate, pe bune. nu iesi nimic de-acolo. poate sa scrie pe diploma orice.“

like i fucking care, macar numele facultatii il stiti?
-”aa, aia trebuia sa va spun?“

ia sa vedem aici sigur o prind.

functia dupa profesie?
-”copywriter. vedeti ca n-a folosit facultatea la nimic?“

da, putea sa imi zica si blowjob, evident ca nu se traduce in romana. ii era rusine, saraca, sa spuna.

domeniul de activitate?
-”publicitate“.

e clar, iti promovezi bunurile, eeh, papusha?

eh. macar avea ochi frumosi. si mi-a dat subiect de blog. daca citesti randurile astea, fata mea, mai dormi.”

da! promit.

prima:

mare mi-a fost bucuria cand am vazut ca totusi ii asteapta ceva pe dragii copilasi care dau bacul in perioada asta.

o ne-renumita scoala postliceala isi face reclama agresiva pe toate cosurile de gunoi posibile. foarte buna pozitionare, bravo baieti!

a doua:

as aprecia daca cei care sangereaza in lift ar face curat dupa ei. multumesc.

a treia, si prima:

mai sunt doar 5 zile pana la finalul concursului! excursia poate fi chiar in mainile voastre!

dupa ce te culci la o ora decenta, frumoasa, calda, cu briza prin geamul spart care nu mai e spart pentru ca nu mai e deloc, incepe.

cosmarul numarul 1, slabut, la prima mana.
numarul 2, pe la 3 dimineata. l-am uitat deja, ce bine.
numarul 3, la 5. pauza, nu mai stiu.
numarul 4, la 7. ceva cu un targ de organe, suficient cat sa te ridici sa-ti bei cafeaua.
cafea buna mmh, somn, urmeaza numarul 5, evident. la 9.

ma durea fruntea foarte tare. si o tot frecam cu degetul, gen, iar m-oi fi dat cu capul de perete poate chiar trebuie sa imi pun o perna si pe partea stanga (foarte real pana acum).

si cum frecam eu asa, simt ceva dubios, faramitat. pamant, negru, excelent pentru flori.
ok, e cazul sa ma duc la oglinda. oglinda e chiar la locul ei cel nou, pe pat, unde e de 2 zile.

se misca ceva la mine in frunte. prind cu degetele, e un capac de plastic negru, exact ca cel de pe 50-u meu.
oook, ce dracu e asta. scot capacul, in spatele lui niste pietricele, tinute impreuna frumos in cerc cu pamant.
prima reactie, scoatem o pietricica sa vedem daca e pretioasa. (hahaha) cum dracu sa te gandesti la asta cand ai ditamai gaura rotunda cu pietre in mijlocul fruntii, tare m-am mai dezamagit aici.

a doua reactie, nu e buna oglinda. ma duc la alta, asta nu mai e de aici din casa. pana ajung la ea, am fata plina de albastru de metil, si trebuie sa imi tin mana pe frunte ca pietricelele incep sa pice.

ma duc in alta camera, pac, sunt de fapt in timisoara. dau de taica-miu, care nu are nicio reactie.
ii zic, – ce pula mea e asta tat?
- du-te la ma-ta sa-ti explice. dialog tipic.

- maaaam, ce dracu e asta (inclusiv inmuierea injuraturii, foarte real)
- pai taica-tu…(incepe bine, urmeaza ceva ce nu-mi aduc aminte) pentru ca aveai paduchi des cand erai mica, a scris si in ziare de doua ori, nu se mai putea asa.

moment in care eu ma bucur, ce tare, a scris in ziare de mine.
moment in care urlu si ma trezesc, nu era de bine sa scrie asta in ziare.

deci, sa curga interpretarile, ca eu nu ma mai culc daca asa sta treaba. si ma mai doare si fruntea.

aveam impresia ca ratezi foarte multe cu castile tot timpul in urechi, apropo de cardul gasit in bancomatul care ma intreba daca vreau sa mai efectuez o tranzactie pe care i l-am pasat primului om pe care l-am vazut langa mine, un bgs in ciuda protestelor lui – limbajul corpului mostly. adica ce, eram in fata la bcr, nu era la costum ca retardatul (imi permit, sunt client fidel obligat) ala care stie ce vreau eu, ce ma asteapta, si mai ales cand o sa mor ca sa se bucure toata lumea de asigurarea mea, era tocmai latura umana care le lipseste astora in campanie. o gorila cu sentiment, sau cu cursuri de balet la cate gesturi a facut, dar am fost implacabila. probabil aiurea, ca de obicei.

dar nu, adevaratul avantaj e ca traiesti intr-un musical, titlul nr 2 pt nerabdatori.

zilele trecute ma asezasem in autobuz langa o tipa care e genul langa care nu se aseaza nimeni din prostie – merg la un templu budist si nu mi-e rusine, sau doar imi place sa ma plimb imbracata in esarfe (da!), si ca sa explic toata povestea nu s-au facut casti pentru urechile mele si de aia dau foarte tare si sarind ele din urechi se aude mult in jur. si draga de ea a inceput sa cante ce ascultam eu, ca am dat la un moment dat am dat la minim si ea continua cu soad. ce dragut.

mai rar asa conexiune, pana in seara asta cand vecinul de scaun s-a scandalizat ca poti pune pe shuffle un ipod care are si jazz si sex pistols. ei, surpriza.

am mentionat deja taximetristul care canta?

mai ales de windows.

From scurt

oricata pofta de viata ai avea, nicio grija, trece. cam dupa prolog. de la sublim la de ce dracu te-ai dat cu capul si ai filmat si ai ciopartit gratuit si ai lipit la loc si ce caut eu aici?

dar nu asta e skepsisul (de cand imi doream sa folosesc cuvantul asta undeva). nici nu vreau sa caut ce se spune de anticristul (doamne ce gluma seminasoala de nume de familie pt cunoscatori), apropo de asteptari dupa dancer in the dark si huiduieli de cannes, dar asta chiar a fost o bara. din afara terenului. o borna, nu o bara, si borna aia de la marginea orasului…

o mosmondeala (o, da) de cadre hai sa ne gandim ce mai mutilam si ce animale mai vorbesc si le facem sa arate super bine de sa-si zgarie toata lumea ochii de ce arata atat de bine si le punem cap la cap aiurea pe o poveste care si ea promite si incercam sa facem un film de top. pacat de charlotte.

de la care iesi flecit, mocicolit, si nici nu trebuie sa inventez cuvinte pentru asta. si chiar a reusit. din pacate ia doar locul doi. primul, si va fi foarte greu de detronat, un film pe care unul din leafleturile festivalului filmului francez din 2004 il anunta drept comedie, celalalt drept comedie neagra, si era orice numai una din astea doua nu.

Twentynine Palms ii spune, pe scurt un tip si o tipa care se fut, se mai fut inca o data, dupa care merg prin desert cu masina si apare o alta masina cu niste tipi care ii ataca si il fut pe el, dupa care el se inchide in baie se taie cu lama si dupa o omoara pe ea. divin, ce mai comedie. macar dupa asta mai am flashbackuri.

eh, macar se scrie mult despre el, nu?

inca una, pe langa toate cu care ne-am obisnuit deja.

de data asta fraiele sunt tinute de posta romana. posta romana stie. stie tot.

pe langa ca stie unde stai, stie ce-ai facut asta vara si stie cat de buna e zacusca mamei tale si cat de bine se poate imprastia prin toate oficiile postale prin care trece, stie ce teava de net ai, stie ca ai intrat in cea mai tare retea – merita!, poate singura scapare si probabil nu fara intentie e aia cu fostul proprietar, cam cum isi imagineaza ca asa o domnisoara respectabila locuieste cu un interlop de asa talie? au ei un plan, clar.

ba nu, mai e una, posta romana nu se pricepe la site-uri. sau vrea sa credem asta! da!

si la imnuri. desi sigur si aici sunt niste semne de intrebare, ca de exemplu: ???

sau la trimis lucruri, cum ar fi scrisori, vederi, colete, mandate, reco-mandate. dar ma indepartez de la subiect.

da. conform unui anunt mare arborat pe peretele unui oficiu postal foarte cunoscut, puii de o zi sunt admisi la expediere. daca au doua zile, ia-ti la revedere, te descurci, posta romana nu te mai sustine. cam cum isi dau ei seama ca un pui are o zi sau o zi si o ora, in puii mei? (slab, stiu).

deci, un mic cry for help, daca stie cineva pe cineva care e prins in mrejele conspiratiei postale si imi poate raspunde la intrebare, sa intrebe si de ce a traversat puiul strada, ca de acolo ma descurc sa elucidez si restul.