scurt

A supravietuit cineva ultimei apocalipse?

spre dezamagirea mea, amprentele nu ti se mai iau cu tus. e prea civilizat si curat ca sa te mai convinga sa nu faci fapte necurate.

deci este vorba de o frustrare prin absenta frustrarii, deci sunt frustrata. huh?

Am reusit sa tin minte peste 30 de combinatii de taste pentru world of warcraft.
pentru word cred ca stiu vreo 5.
word of warcraft!
si mai fac si jocuri de cuvinte. ugh.

Pe statie, in taxi: Voluntari, Papusa 15. Voluntari.
10-15, in Papusa se intra din Ecaterina Teodoroiu. naming fail.
La fel de ironic ca salonul de masaj erotic de pe strada Prepelitei.
si Virtutii.

De mult n-am mai turnat frustrari minore intr-o nota apocaliptica, dar am si uitat ca sa scrii face bine. mai ales daca eviti subiectul.
Oricum, unul din cele trei subiecte juicy mm generatoare de nervi irositi se intoarce: adiministratorul libidinos.
administratorul libidinos care cu putin timp in urma, mai exact de 3 ani, e in procese cu proprietarii pentru o aerisire acoperita.
stiu toate detaliile (thank god pentru atentia distributiva) pentru ca dragii de ei vorbesc non stop. amandoi, unul peste altul, si fiu’ vine si el din urma. (stiu toate rezultatele la analize ginecologice, de prostata, boli de piele si capacitate si fac tot posibilul ca sa le uit). da, deci ei s-au muit cu el, au reusit sa treaca peste el, problema s-a rezolvat.
frustrarea lui se pare ca nu.
am fost declarata rauplatinica (uu, i’m dangerous). la 1 septembrie aveam restanta o luna. chiar august!! inadmisibil. e clar ca blocul asta huge sta in cei 54 de lei pe care ii datorez.
pai daca as fi un bloc si as avea 54 lei as…da, deci instant, de dimineata, i-a sunat pe proprietari. pe motivul ca am facut inundatie. wtf, man?
ca nu deschid usa si sigur de la mine curge ca a ajuns la etajul 3. 7-3=4. mhm. nu deschid usa, intr-adevar. mai ales daca nu bate nimeni.
si e tare oricum sa se creada ca am aceasta putere de a inunda cateva etaje mai jos, pe sarite, avand in vedere ca ala de la 6 era ok. (uu, i’m good)
dupa ce s-a fastacit putin si a recunoscut in aceeasi conversatie telefonica ca intr-adevar nu e in bloc momentan (+1 pentru el ca poate sa bata la usa in conditiile astea) si ca pe ala de la 5 nu l-a verificat nimeni, a trecut la faza cu restanta.
a trecut si peste faza cu restanta.
acum se pare ca locuiesc mai multe persoane aici. which is nice, acum ca stiu pot sa ii pun sa se bage la chirie.
se pare ca sunt trei reclamatii doar de pe palier.(uu, i’m a scandal!)
eu nu stiu trei persoane de pe palier. dar ei ma stiu. (uu, i’m famous!)
da, deci am venit acasa rapid ca sa fac circ. (uu, circ in scara blocului, the best kind). cine evident nu era acolo in ziua aia singura de pe saptamana la ora stupida de platit intretinerea?
si cine o sa-mi zica ca iar ca pot plati intretinerea oricand dupa unspe noaptea in apartamentul lui daca nu ajung joia?
da, cred ca o sa-l trimit pe unul din baietii aia care sta aici. sigur ei mi-au ratacit si rochita aia pe care nu o mai gasesc.
oricum, +1 pentru incercare, dar dupa faza cu bordelul din drumul taberei va trebui sa fii mult mai creativ de atat, mr. libi.
te pup, ne vedeeeem jooooi

Dragii de la RATB au un tool prin care iti poti calcula cel mai scurt drum intre doua locuri din Bucuresti, ceea ce in sine este deja o figura de stil (pe care mi-as aminti-o daca n-as fi baut atata in liceu), si pe deasupra nu exista.

imi recomanda sa iau 2 tramvaie si 4 autobuze ca sa ajung de la birou acasa, te si intrebi daca au vazut vreodata semnele alea cu M cu scari care coboara prin tot felul de locuri din oras. concurenta, se pare.
imi aduc aminte cum frumos mi-a zis o casierita de la metrou cand o intrebam de unde pot sa iau nush ce autobuz: ca ea nu se baga. mda.

oricum, fun sa vezi drumurile noastre toate. poate.

si chiar daca ultima data m-a lasat taxiul in mijlocul soselei stefan cel mare (fix in cel mai mare haos aproape de pasaj) ca a ramas fara benzina, tot n-o sa aleg drumul cel mai scurt.

jocurile de cuvinte revin! doamne!
asa. cand ti-e mai greu, apar si spam-urile potrivite pe gmail, oricat l-ai feri cineva acolo tot se gandeste la tine.
deci, spam-ul saptamanii, cu marele titlu “produse spionaj”, ia irevocabil locul 1.
mi-a promis ca pe langa ca voi sti tot timpul unde este si ce lucreaza sotul meu, voi sti ce face si amantul meu. pff, ce viata plina probabil ca am.
dar cel mai si cel mai tare e ca pot afla unde sunt copiii mei acum. asta e minim de premiul nobel! doar posibilitatile pe care le deschide ma fac sa imi dedic corpul stiintei.
si cand ma gandesc ca stateam cu ochii pe bbc, imi vine sa-mi dau pumni in cap ca era sa ratez sensul, originea si viata in general. doamne!

daca mi-am luat un monitor cu un pixel mort mai ieftin
si nu gasesc pixelul mort
mi-am luat teapa ca am un monitor ieftin fara pixel mort
sau mi-am luat teapa ca nu mi s-a oferit pixelul mort promis?

in recentul trecut apropiat, intr-o seara cu zapada galbena, mi-am verificat casuta postala. se intampla o data pe luna, avand cheie mi se pare prea mult sa fac asta zilnic.
nici nu stiu de ce am cheie. de ce ar vrea cineva sa fure facturile de la rds de la fostul chirias? pe ale mele le iau direct aia care le trimit, ca n-a ajuns niciuna la mine.

si casuta postala continea asa:
2 pliante si doua facturi – una huge de curent, una cu 15 mii de penalizari la rds ale fostului chirias.
a mea ar fi fost si mai huge daca dadeam indexul care trebuie. “feri”, o persoana care mi-a lasat un bilet in usa acum trei luni, imi explica cum ca serviciul de telecitire de la enel e dubios si face prostii, deci sa o? il? nu mai stiu – sun in fiecare luna sa i-l spun ei/lui. are telefonul inchis de doua luni. tot felul de freaksi in lumea asta. unii vor sa stie ce culoare de dedesubturi ai, altii se excita probabil cand aud ca ceilalti au mai mult de platit la curent. e si asta o treaba. nu mi se pare atat de intim sa imi spun indexul lumii. e pe la 3750+ zilele astea. fara suparare. ba as indrazni sa zic ca e un index demn de o domnisoara ca mine.
deci, draga feri, n-am consumat prea mult iarna asta desi prostia aia de calorifer electric a fost mult in priza, mi s-au ars multe din becuri si am stat mai mult pe lumanari romantic. a fost bine. la tv nu m-am uitat decat cate o ora – dimineata, la niste suricate care au murit toate pe rand, si acum dau din nou de la prima serie, in care vezi cum se nasc toate suricatele pe care le-ai vazut murind, si nu ma mai uit. totul e bine.

dar sa revenim la pliante, scuza-ma, feri, dar deja mi s-ar parea prea mult sa vorbesc doar despre problema ta. daca iti deschizi telefonul te sun pe 14. sunt ok cu fetisurile. am auzit si mai dubioase.

unul (pliant, nu fetis, desi e ok sa aiba si ei) era de la provident. cu un calendar pe care sa imi notez cheltuielile ca sa imi dau seama ca probabil am nevoie de ei. erau completate niste rubrici. ceva cu tv, internet, telefon, cheltuieli neprevazute si niste … (oare ce pui acolo? gagici, bautura – asta intra la alimente daca are calorii?) din astea. ei ma pot ajuta, era concluzia. adica nu, oricat de chibzuita as fi, cateodata mai am nevoie de un mic ajutor – am incheiat citatul.

raspunsul la intrebarea “de ce ajutor am nevoie?” era probabil factura de curent.

raspunsul la intrebarea “cum ma ajuta?” era pliantul al doilea. nu mai e vorba de fetisuri de-aici inainte. sper. (pleaca de aici, pe asta nu-l inteleg.)

de la o chestie funerara. cu pachet de baza, pachet all inclusive (cu tot cu batiste si sicriu lux), nu va putem oferi o viata frumoasa, dar va putem asigura un final decent – am incheiat citatul, cu poze cu dricul si jesus originale, cu tva inclus. nu stiu care sunt preturile in rest, dar e destul de scump la lux.
mai e loc de gluma cu “oare all inclusive include si moartea?”. nu, sa nu exageram. oricum, cred ca e greu sa gasesti un line calduros si neintruziv pe asa un brief. tare.